Vârste… Vremuri

Vârste… Vremuri

36.00 lei

Dan CĂPĂŢÎNĂ este inginer constructor, proiectant, conferenţiar universitar. Doctor în ştiinţe (1986). A îndeplinit mai multe funcţii, inclusiv politice (consilier prezidenţial, coordo-nator al Comisiei de infrastructură energetică a UE), Director General Institutul de Proiectare Construcții tipizate (IPCT). Decorat de Președintele României Emil Constantinescu cu Ordinul Național în rang de Comandor.
În literatură practică genul epic – roman sau proză scurtă.
A publicat volume de specialitate: Proiectarea construcţiilor cu ajutorul calculatorului, 1976; Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977. Monografie (1982, volum colectiv; Premiul Academiei).
Beletristică: La Cotroceni cu 1/2 normă şi alte călătorii în necunoscut, 2002; Amintiri răzleţe, 2016; Două femei; 2016 (ediţia a doua, 2017); Two women, 2019; Mă numesc Ana, 2021, Liberalii anilor romantici, 2023.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 144
ISBN 978-973-37-2778-1 Categorii: ,

Autor: Căpăţînă Dan

Descriere

Cartea vă propune o lume prin excelenţă feminină. Eroinele ei evoluează asemănător celor pe care soarta mi le-a hărăzit. Pe unele le-am iubit cu adevărat, altele au trecut pasager prin viaţa mea sentimentală sau măcar erotică.
Cu o curiozitate nu întotdeauna dezinteresată, le-am ascultat dorinţle, iluziile, împlinirile şi decepţiile, le-am acceptat născo-cirile, geloziile şi chiar răutăţile. În acest domeniu atât de sensibil al celor mai intime trăiri, am aflat, cu sau fără voia lor, mai multe lucruri demne de reţinut de la femei de toate vârstele si profesiile, decât de la prietenii mei bărbaţi. Cu alte cuvinte am discriminat lumea viguroasă a masculilor atotbiruitori. Bărbaţii construiesc lumea, femeile o consumă sentimental şi nu numai.
Autorul

 

Această nouă carte a lui Dan Căpăţână, Vârste… Vremuri, poate fi citită ca un studiu de iniţiere în psihologia feminină. Nuvelele din cuprinsul ei, Mă numesc Ana, Câte ceva despre dragoste, Coconul fluturelui de mătase şi O zi cu Mona, aduc în prim-plan şapte personaje foarte atent gândite, expresive şi verosimile: Ana, Maria, Mona, Daria, Cristina, Luiza, Emma. Autorul are toate datele unui explorator al domeniului (după cum reieşea şi din romanul său Două femei), caracterizându-se prin spirit de observaţie, intuiţie şi o remarcabilă artă de portretist. Puţini sunt scriitorii de azi care înţeleg ca el psihologia feminină.
Mă numesc Ana este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din câte s-au scris în limba română în ultima vreme. Scrisă la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, se remarcă printr-o sinceritate sfâşietoare, prin dramatism, printr-un sentiment în cele din urmă tonic al capacităţii fiinţei umane de a ieşi întotdeauna din întuneric la lumină. Regimul comunist, „un regim ilegitim şi criminal”, a distrus, cum se ştie (sau cum din păcate nu se mai ştie), multe destine omeneşti. În nuvelă este înregistrat momentul în care iubitul Anei este întemniţat pe nedrept, din motive politice, condamnând-o pe femeie la singurătate. Ea îşi reface viaţa căsătorindu-se, după multe deliberări interioare chinuitoare, cu fratele geamăn al soţului ei. Este un subiect cu totul insolit.
O zi cu Mona oferă cititorului momente de dragoste de o infinită delicateţe, confesiuni surprinzătoare, răsturnări de situaţie, despărţiri şi regăsiri – succesiunea lor ne captivează în timpul lecturii. De fapt, este vorba de un scurt roman, din care s-ar putea face un film de succes.
Alex ŞTEFĂNESCU

 

 

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Vârste… Vremuri”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top