Vă rog să revizuiţi statutul meu de poet!

Acasa|Efigii, Cărți|Vă rog să revizuiţi statutul meu de poet!

Vă rog să revizuiţi statutul meu de poet!

30.00 lei

Antologie și studiu introductiv de Bogdan CREȚU

Cred că două sunt direcțiile, perspectivele din care poezia lui Ioanid Romanescu poate și chiar trebuie adusă în actualitate. Există, mai întâi, o încredere și un devotament în și pentru Poezie, duse la intensitatea unui adevărat cult, pe care aproape nici un alt poet postbelic nu le-a întreținut la modul explicit atât de insistent. În al doilea rând, poetul nu s-a ferit de experiment: o bună parte din textele sale au cultivat biografismul, discursul oblic, ironic, atitudinea histrionică. Aceste texte rezistă și pot intra în consonanță cu poezia actuală. Între cele două formule, prima post-romantică, declarativă, uneori chiar lozincardă și cea butaforică, dezinhibată, ironică există o condiționare: cea de a doua mască își arogă dreptul de a se da în spectacol, de a-și asuma public enormitatea gesturilor, insolența tocmai în calitatea cardinală, dacă nu chiar unică, de poet.
Bogdan CREȚU

  • An apariţie:: 2017
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 218
SKU: 978-973-37-2080-5 Categorii: ,

Autor: Ioanid Romanescu

Descriere

Antologie și studiu introductiv de Bogdan CREȚU

Cred că două sunt direcțiile, perspectivele din care poezia lui Ioanid Romanescu poate și chiar trebuie adusă în actualitate. Există, mai întâi, o încredere și un devotament în și pentru Poezie, duse la intensitatea unui adevărat cult, pe care aproape nici un alt poet postbelic nu le-a întreținut la modul explicit atât de insistent. În al doilea rând, poetul nu s-a ferit de experiment: o bună parte din textele sale au cultivat biografismul, discursul oblic, ironic, atitudinea histrionică. Aceste texte rezistă și pot intra în consonanță cu poezia actuală. Între cele două formule, prima post-romantică, declarativă, uneori chiar lozincardă și cea butaforică, dezinhibată, ironică există o condiționare: cea de a doua mască își arogă dreptul de a se da în spectacol, de a-și asuma public enormitatea gesturilor, insolența tocmai în calitatea cardinală, dacă nu chiar unică, de poet.
Bogdan CREȚU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Vă rog să revizuiţi statutul meu de poet!”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top