Universul estetic. Timpul și formele gândirii estetice. Criza artei moderne

Descriere

Editura junimea publică scria de autor „Marin Tarangul”. care cuprinde texte inedite şi reeditări ale scrierilor autorului care afirma, în Nocturnal (2010): „vom vedea că, de fiecare dată. lucrul important care a schimbat cursul vieţii noastre a fost o idee”. Autorul pare că şi-a propus să vorbească despre tot: a scris literatură şi critică literară, istorie şi filosofie a artei, estetică, meta­fizică (deşi nu foloseşte prea des acest termen), teologie. O sistematizare a paginilor sale este greu de făcut şi de aceea nici ideea unei opere complete nu este una care să i se potrivească. Mai degrabă, scrierile sale pot sta pur şi simplu unele lângă celelalte, aşa încât cititorul să poată sesiza înrudirile dintre ideile sale, pasajele secrete care duc de la o temă la alta, de la concepte complicate la formulări metaforice pline de viaţă şi invers. Mereu surprinzător şi extrem de profund în gândurile sale, cu o frază complicată în care pare că doreşte să exprime atât întregul, cât şi cele mai mărunte părţi ale sale, el scrie pentru cei care au puterea să asume lectura nu ca pe o formă de petrecere a timpului liber, ci ca pe o experienţă formatoare, cu primejdii, încercări, ispite şi victorii. Seria de autor „Marin Tarangul” îşi propune să deseneze, pentru cititor, harta unei astfel de experienţe.

Frumusețea – acest cuvânt uitat – este gândul oricărei emoții. Și ea nu poate fi decât bună, în sensul moral al binelui, pentru că o emoție care te pune pe gânduri are totdeauna în ea o veșnicie morală – altfel nu te-ar fi pus pe gânduri. Și emoția te pune pe gânduri ca să te poată conduce spre un capăt, acolo unde ea se împlinește, acolo unde timpul ei este mai mare și mai adânc. Și, ajunsă aici, emoția își capătă singură o formă care se exprimă printr-un adevăr: atunci și-a câștigat frumusețea!

Este frumos tot ce-mi dă mie starea morală a emoției. Este frumos tot ceea ce mă coboară înăuntrul meu ca să mă facă să găsesc în mine izvorul unui gând. Și izvorul acesta mă face să simt mai adânc lucrurile, ca pe ființe ale unei armonii de care sufletul meu are nevoie. Și în această matură simplitate, binele și frumosul, împreunate așa cum voiau grecii, dau prilej ființei mele să privească cu emoție și bucurie lucrurile mari ale lumii, ascunse în cele mai mici.