Un milion de paşi pe calea recunoştinţei fără de sfârşit

Acasa|Memoria clepsidrei, Cărți|Un milion de paşi pe calea recunoştinţei fără de sfârşit

Un milion de paşi pe calea recunoştinţei fără de sfârşit

35.00 lei

Nu am fost niciodată un tip sportiv. Nu mi-a plăcut niciodată efortul fizic. Urăsc, pur și simplu, să transpir. Și cu toate astea, în vara anului 2018, între 18 iulie și 22 august, am făcut El Camino. Este cel mai important pelerinaj creștin din Europa, care pleacă din Saint Jean Pied de Port,

în Franța și traversează apoi nordul Spaniei până la Santiago de Compostela, pe o distanță de aproape 800 de km.

În acest volum am alternat paginile jurnalului meu de pe Camino cu amintirile tatălui meu, Victor Stoica, de pe front, din lagărele din Siberia, din lagărele și închisorile comuniste, aminitiri care mi-au marcat adolescența și tinerețea. Am făcut acest lucru pentru că motivația acestui pelerinaj a fost recunoștința: față de părinții mei, față de bunicii mei, față de toți cei care și-au jertfit viața în lupta pentru libertate, pentru demnitatea și unitatea poporului român. Mi-ar fi plăcut să fac un astfel de pelerinaj în România. Dar atunci nu știam de Via Transilvanica. Sper ca într-o zi să mă pot ruga pentru eroii mei făcând această cale, mergând pe jos de la Turnu Severin până la Putna.

  • An apariţie:: 2021
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 238
SKU: 978-973-37-2440-7 Categorii: ,

Autor: Victor Stoica, Virgil Stoica

Descriere

Nu am fost niciodată un tip sportiv. Nu mi-a plăcut niciodată efortul fizic. Urăsc, pur și simplu, să transpir. Și cu toate astea, în vara anului 2018, între 18 iulie și 22 august, am făcut El Camino. Este cel mai important pelerinaj creștin din Europa, care pleacă din Saint Jean Pied de Port,

în Franța și traversează apoi nordul Spaniei până la Santiago de Compostela, pe o distanță de aproape 800 de km.

În acest volum am alternat paginile jurnalului meu de pe Camino cu amintirile tatălui meu, Victor Stoica, de pe front, din lagărele din Siberia, din lagărele și închisorile comuniste, aminitiri care mi-au marcat adolescența și tinerețea. Am făcut acest lucru pentru că motivația acestui pelerinaj a fost recunoștința: față de părinții mei, față de bunicii mei, față de toți cei care și-au jertfit viața în lupta pentru libertate, pentru demnitatea și unitatea poporului român. Mi-ar fi plăcut să fac un astfel de pelerinaj în România. Dar atunci nu știam de Via Transilvanica. Sper ca într-o zi să mă pot ruga pentru eroii mei făcând această cale, mergând pe jos de la Turnu Severin până la Putna.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Un milion de paşi pe calea recunoştinţei fără de sfârşit”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top