Un iepuraș cât o lingură de mare

25.00 lei

Neîndoielnic, Irene Postolache este una dintre cele mai prolifice autoare de literatură pentru copii. Se alătură scriitorilor, puțini la număr, care au vocație și har și nu mimează limbajul sau naturalețea unui univers aparte în care pătrunzi greu și ești acceptat la fel de greu. În pofida unei abundențe editoriale, cărțile de calitate sunt rare, o bună parte dintre ele având o cu totul altă motivație decât bucuria de a scrie pentru copii.

Un iepuraș cât o lingură de mare este încă o surpriză plăcută, care ridică ștacheta de vârstă a cititorului și deschide discret o ușă pe care se pot strecura și cei mai mari, pentru un serie de povești despre dragoste, prietenie, bunătate, încredere, insinuate cu suficientă abilitate narativă încât să nu cadă în păcatul moralizării păguboase.

Dacă citiți cu atenție, în spatele personajelor o veți întâlni pe Irene Postolache, discretă și emoționată, așteptând reacția cititorului, bucurându-se de bucuria lui, în egală măsură matură, exigentă și copilăroasă, mereu cu zâmbetul pe buze, ca și cum și-ar dărui sieși poveștile, nu doar celor gata de o nouă aventură în lumea lor minunată.

Valentin TALPALARU

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 20x20 cm
  • Număr de pagini:: 94
SKU: 978-973-37-2545-9 Categorii: ,

Autor: Irene Postolache

Descriere

Neîndoielnic, Irene Postolache este una dintre cele mai prolifice autoare de literatură pentru copii. Se alătură scriitorilor, puțini la număr, care au vocație și har și nu mimează limbajul sau naturalețea unui univers aparte în care pătrunzi greu și ești acceptat la fel de greu. În pofida unei abundențe editoriale, cărțile de calitate sunt rare, o bună parte dintre ele având o cu totul altă motivație decât bucuria de a scrie pentru copii.

Un iepuraș cât o lingură de mare este încă o surpriză plăcută, care ridică ștacheta de vârstă a cititorului și deschide discret o ușă pe care se pot strecura și cei mai mari, pentru un serie de povești despre dragoste, prietenie, bunătate, încredere, insinuate cu suficientă abilitate narativă încât să nu cadă în păcatul moralizării păguboase.

Dacă citiți cu atenție, în spatele personajelor o veți întâlni pe Irene Postolache, discretă și emoționată, așteptând reacția cititorului, bucurându-se de bucuria lui, în egală măsură matură, exigentă și copilăroasă, mereu cu zâmbetul pe buze, ca și cum și-ar dărui sieși poveștile, nu doar celor gata de o nouă aventură în lumea lor minunată.

Valentin TALPALARU

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Un iepuraș cât o lingură de mare”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top