Un fel de a fi

Un fel de a fi

33.00 lei

Eugen URICARU (n. 1946, Buhuşi) – prozator, traducător, autor de scenarii de film.

A publicat peste 20 de titluri de carte. Romanele sale sunt traduse în franceză, italiană, germană, rusă, maghiară, chineză, vietnameză, sârbă, macedoneană. Fondatorul grupului literar „Echinox” şi al revistei cu acelaşi nume (1967-1968). Fondator al revistei de studii social-politice „Punctul critic” (2017). La Editura Junimea au apărut alte două volume de versuri: Despre ce vorbim (2018) şi Locuri părăsite (2021). De două ori Premiul pentru roman al Academiei Române, Premiul naţional pentru proză „Ion Creangă”, de două ori Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor.

  • An apariție: 2024
  • Format: 78, A5
  • Număr de pagini: 78
ISBN 978-973-37-2818-4 Categorii: ,

Autor: Uricaru Eugen

Descriere

Tonul general este cel al lucidităţii tragice şi, cu toate că unele poeme izvorăsc (lucru în sine excepţional) din scrutarea unor procese istorice (ruralitate creştină postimperială, comerţ medieval, fanariotism, Şcoala Ardeleană – fiecăruia i se alocă un text), trecutul nostru este înţeles, aşa cum se cuvine îndeosebi, mai ales ca un şir de mucenicii, individuale sau colective, legând, întru nădejdea mântuirii, veac după veac.

Ioan RĂDUCEA

 

 

Unii ar fi vrut ca odată cu pământul

Să ne ia şi cerul.

Alţii au vrut să întindă cerul lor peste

Cerul nostru, doar pentru că avea aceeaşi culoare.

Cerul lor are alte margini şi nori diferiţi.

Mai erau şi cei care spuneau că noi

Nici nu avem un cer, că privim la stele stinse

Şi la un soare prea palid ca să ne poată

Ţine în viaţă.

Între timp se tăiau capete iar trupurile

Erau ciopârţite şi date la câini.

(Cerul nostru)

Recenzii

  1. Junimea

    Ioan HOLBAN, Locul unde încă mai există trecut, în revista „România literară”, nr. 6-7/ 2025, p. 11, despre volumul Eugen URICARU, Un fel de a fi, editura Junimea, colecția „Exit”, 2024.
    https://romanialiterara.com/2025/02/locul-unde-inca-mai-exista-trecut/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top