Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentul 9 Vânători

Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentul 9 Vânători

125.00 lei

Volumul de față tratează participarea Regimentului 9 Vânători vreme de trei ani și două luni la luptele de pe frontul din Dobrogea (15 august – 6 noiembrie 1916); din Muntenia ( 16 noiembrie – 6 decembrie 1916), din Moldova, la Mărășești și Muncelu – Poienile Popii (iunie‑august 1917) și, apoi, din nord, din județele Botoșani și Dorohoi pentru prote­jarea populației civile și dezarmarea trupelor bolșevizate (decembrie 1917 – ianuarie 1918); paza pe Prut și, apoi, pe Nistru, în Basarabia (februarie‑decembrie 1918) și, în final, pe frontul din Transilvania și Ungaria (februarie‑octombrie 1919) împotriva trupelor ungare de stat, precum și ale lui Béla Kun.

Regimentul 9 Vânători a luptat, deci, pentru Întregirea României, sintagmă care, în vi­ziunea noastră, acoperă mai bine realitatea istorică decât Întregirea Neamului Românesc întâlnită chiar și în titlul Jurnalului pe care l‑am editat, știut fiind că, chiar și după 1 decembrie 1918, mase compacte de români au rămas în afara fruntariilor țării.

Ion. I. SOLCANU

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A4
  • Număr de pagini:: 386
ISBN 978-973-37-2182-6 Categorii: ,

Autor: Solcanu Ion I.

Descriere

Volumul de față tratează participarea Regimentului 9 Vânători vreme de trei ani și două luni la luptele de pe frontul din Dobrogea (15 august – 6 noiembrie 1916); din Muntenia ( 16 noiembrie – 6 decembrie 1916), din Moldova, la Mărășești și Muncelu – Poienile Popii (iunie‑august 1917) și, apoi, din nord, din județele Botoșani și Dorohoi pentru prote­jarea populației civile și dezarmarea trupelor bolșevizate (decembrie 1917 – ianuarie 1918); paza pe Prut și, apoi, pe Nistru, în Basarabia (februarie‑decembrie 1918) și, în final, pe frontul din Transilvania și Ungaria (februarie‑octombrie 1919) împotriva trupelor ungare de stat, precum și ale lui Béla Kun.

Regimentul 9 Vânători a luptat, deci, pentru Întregirea României, sintagmă care, în vi­ziunea noastră, acoperă mai bine realitatea istorică decât Întregirea Neamului Românesc întâlnită chiar și în titlul Jurnalului pe care l‑am editat, știut fiind că, chiar și după 1 decembrie 1918, mase compacte de români au rămas în afara fruntariilor țării.

Ion. I. SOLCANU

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top