Ultimul refugiu

Ultimul refugiu

44.00 lei

Nicolae BALTĂ (n. 27 februarie 1960) a absolvit Facultatea de Filologie, secţia Limba şi literatura română, secundar limba franceză, în 1986.

Între 1987 şi 1994 publică eseuri literare în revistele: România literară, Contrapunct, Caiete critice, Viaţa românească, Luceafărul.

Traduce, începând cu 1992, din limbile franceză şi engleză, pentru editurile Nemira, Teora, Univers, Paralela 45, Trei, Philobia etc. Totodată, traduce filme şi documentare pentru Discovery, BBC, AMC etc.

Din 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.

Cărţi publicate: Ultimul decembrie (memo­rialistică), Editura Letras, 2020; Labirintul interpretării, eseuri literare, Editura Junimea, 2020; Limanul iluzoriu, roman, Editura Letras, 2020; Capătul nopţii, roman, Editura Eikon, 2020; Universul concentraţionar. O privire asupra literaturii interzise, eseuri literare, Editura MNLR, 2020; Sfârşit de martie, roman, editura eLiteratura, 2021; Borderline. Jurnalul unei psihanalize, Editura eLiteratura, 2021; Bântuirea, Editura Junimea, 2023.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 208
ISBN 978-973-37-2839-9 Categorii: ,

Autor: Baltă Nicolae

Descriere

Plonjăm în cu totul alt registru dacă parcurgem volumul Borderline. Jurnalul unei psihanalize (Editura eLiteratura, 2021, dedicat psihanalistului Eugen Papadima). Că este proză, pagini de jurnal, că avem subtile lecturi ale unor cărţi/ autori – importanţi – ai literaturii române, foşti cândva pe valuri mari, azi cu totul ieşiţi din magma fierbinte a unei actualităţi care topeşte totul. O mărturie a unui narator despre cum s-a produs trecerea printr-o boală. De natură psihică, cu grave consecinţe dacă ar fi fost să fie scăpată de sub control, cu toate tribulaţiile, exterioare şi lăuntrice, ale unui contemporan. Fără să fie spectaculos, notarea diferitelor experienţe personale sunt tratate minuţios. Medici, lecturi, puseuri sentimentale ale unui june care nu-şi găseşte locul şi rostul. Un Bucureşti ubicuu, prieteni, realitatea care absoarbe totul în preajmă. La propriu şi la figurat. Literat şi cu bune lecturi, personaj însingurat care rezistă unei boli. Comentarii, analize, portrete, tot tacâmul din panoplia unor Blecher şi Holban, care au fost la rândul lor nu doar contabilii unor sfâşieri lăuntrice (medicale sau sufleteşti), ci şi foarte buni analişti.

Bedros HORASANGIAN

 

Pustietatea străzii încremenite în lumina lampadarelor îl fascina; părea că acolo nu mai locuieşte nimeni. Într-un vis recent, după ce urcase treptele de piatră ale scării şi ajunsese pe stradă, îşi dăduse seama că era urmărit. Nu se vedea nimeni, dar avea certitudinea că undeva era cineva care îl pândea şi îşi dăduse seama că, deşi pe ambele laturi se înşirau neîntrerupt blocuri şi case, nu avea unde să se refugieze, decât în blocul unde îşi avea locuinţa. Până acolo însă era total expus.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Ultimul refugiu”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top