Ultimul portal

Ultimul portal

44.00 lei

Anatol RURAC (n. 1957, s. Stănileşti, istoricul judeţ Hotin) a absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi. Director-fondator al şcolii de Arte Plastice, oraşul Nouă-Suliţă, regiunea Cernăuţi – 1981-1983; Scenograf la teatrele din Republica Moldova şi România – 1985-1995; Membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Republica Moldova din 1989, al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova din 1993 şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 2021; Preşedinte-fondator al Comitetului naţional AIAP Republica Moldova din 2003; Membru al Consiliului de Conducere a Confederaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici între 1996-2009. În perioada 1993-1996 a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, iar între 1996-2009 a fost Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. Este prezent în reviste, dicţionare şi antologii de artă plastică din Republica Moldova şi din străinătate. Deţine mai multe premii: Premiul Mare la Concursul Naţional de Scenografie, Chişinău – 1985; Premiul I pentru Scenografie, Chişinău – 1988; Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XI, în domeniul Picturii – 2001; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Picturii – 2002; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Foto/Video/Obiect – 2005; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova pentru pictură – 2007; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XXIII, în domeniul Picturii – 2013; Expoziţii personale reprezentative: Dusseldorf – 1996; Chişinău – 2007; Bacău – 2008; Moscova 2009; Viena – 2012; Viena – 2013; Praga – 2017; Praga – 2018; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, pentru romanul (trilogie) DUBLU 57 (LVLII) – 2021.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 272
ISBN 978-973-37-2680-7 Categorii: ,

Autor: Rurac Anatol

Descriere

Peste o clipă astrală, s-ar fi putut urmări, evident, dacă ar fi avut cine, o scenă cutremurătoare. Pe întinderea fără sfârşit a Pământului, acum, exprimând doar fiorii ce oglindesc o gheaţă imensă şi strălucitoare… merg în întâmpinare IISUS şi SATANA… Deceneus, venind din urmă încet, se pierde eclipsat de imaginea urmelor lui Iisus, care se umpleau cu stropi străvezii de apă, fapt ce anunţa că gheţarul cedează cu fiece pas…
Un lucru îi mai rămânea lui Deceneus să înţeleagă, ce se întâmpla cu adevărat în sufletul şi cugetul lui Satana…

 

Evanghelie după Satana, Ultimul Portal e o carte mistică, scrijelită în carne vie, despre sfârşitul Multiversului, calea unui nou început şi intrarea într-o eră nouă, în care Iisus şi Satana îşi vor da mâna, e o filosofie aparte care respiră marile repere ale unui univer-salism creştin, într-o interpretare profund personală, e parabola unui altfel de Noe, scindat între agathodemonie şi kakodemonie, responsabil de soarta întregii umanităţi, salvarea căreia ţine de credinţă.
Diana VRABIE

 

Nici vorbă de „violon d’Ingres” în cazul lui Anatol Rurac, artist plastic de primă mână din şcoala maestrului Mihai Grecu, trecând cu brio proba scrisului odată cu apariţia trilogiei Dublu57 (LVII) – roman-fapt distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. La câţiva ani după ce şi-a dat Cartea Neamului (nevoii, ca să-l cităm pe Eminescu, pe urmele căruia trebuie să fi călcat în anii de studenţie la Universitatea din Cernăuţi), iată-l revenind în forţă cu un roman al Apocalipsei, Ultimul Portal, ce „ridică însumarea” unor viziuni care mai de care mai coşmareşti („Din această clipă, îşi dădu frâu liber imaginaţiei…”), încondeindu-le în ceea ce s-ar putea numi „geometrie înaltă şi sfântă” a unui roman de idei – tocmai în ideea că „Toate sunt lumină din lumină” (Nikola Tesla). Aşadar, o scriere mistică fără rest, la cea mai înaltă ficţiune, aruncând lumină asupra zonelor tenebroase ale fiinţei.
Emilian GALAICU-PĂUN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Ultimul portal”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top