Anatol RURAC (n. 1957, s. Stănileşti, istoricul judeţ Hotin) a absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi. Director-fondator al şcolii de Arte Plastice, oraşul Nouă-Suliţă, regiunea Cernăuţi – 1981-1983; Scenograf la teatrele din Republica Moldova şi România – 1985-1995; Membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Republica Moldova din 1989, al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova din 1993 şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 2021; Preşedinte-fondator al Comitetului naţional AIAP Republica Moldova din 2003; Membru al Consiliului de Conducere a Confederaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici între 1996-2009. În perioada 1993-1996 a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, iar între 1996-2009 a fost Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. Este prezent în reviste, dicţionare şi antologii de artă plastică din Republica Moldova şi din străinătate. Deţine mai multe premii: Premiul Mare la Concursul Naţional de Scenografie, Chişinău – 1985; Premiul I pentru Scenografie, Chişinău – 1988; Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XI, în domeniul Picturii – 2001; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Picturii – 2002; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Foto/Video/Obiect – 2005; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova pentru pictură – 2007; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XXIII, în domeniul Picturii – 2013; Expoziţii personale reprezentative: Dusseldorf – 1996; Chişinău – 2007; Bacău – 2008; Moscova 2009; Viena – 2012; Viena – 2013; Praga – 2017; Praga – 2018; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, pentru romanul (trilogie) DUBLU 57 (LVLII) – 2021.
Ultimul portal
44.00 lei
- An apariție: 2023
- Format: A5
- Număr de pagini: 272
Descriere
Peste o clipă astrală, s-ar fi putut urmări, evident, dacă ar fi avut cine, o scenă cutremurătoare. Pe întinderea fără sfârşit a Pământului, acum, exprimând doar fiorii ce oglindesc o gheaţă imensă şi strălucitoare… merg în întâmpinare IISUS şi SATANA… Deceneus, venind din urmă încet, se pierde eclipsat de imaginea urmelor lui Iisus, care se umpleau cu stropi străvezii de apă, fapt ce anunţa că gheţarul cedează cu fiece pas…
Un lucru îi mai rămânea lui Deceneus să înţeleagă, ce se întâmpla cu adevărat în sufletul şi cugetul lui Satana…
Evanghelie după Satana, Ultimul Portal e o carte mistică, scrijelită în carne vie, despre sfârşitul Multiversului, calea unui nou început şi intrarea într-o eră nouă, în care Iisus şi Satana îşi vor da mâna, e o filosofie aparte care respiră marile repere ale unui univer-salism creştin, într-o interpretare profund personală, e parabola unui altfel de Noe, scindat între agathodemonie şi kakodemonie, responsabil de soarta întregii umanităţi, salvarea căreia ţine de credinţă.
Diana VRABIE
Nici vorbă de „violon d’Ingres” în cazul lui Anatol Rurac, artist plastic de primă mână din şcoala maestrului Mihai Grecu, trecând cu brio proba scrisului odată cu apariţia trilogiei Dublu57 (LVII) – roman-fapt distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. La câţiva ani după ce şi-a dat Cartea Neamului (nevoii, ca să-l cităm pe Eminescu, pe urmele căruia trebuie să fi călcat în anii de studenţie la Universitatea din Cernăuţi), iată-l revenind în forţă cu un roman al Apocalipsei, Ultimul Portal, ce „ridică însumarea” unor viziuni care mai de care mai coşmareşti („Din această clipă, îşi dădu frâu liber imaginaţiei…”), încondeindu-le în ceea ce s-ar putea numi „geometrie înaltă şi sfântă” a unui roman de idei – tocmai în ideea că „Toate sunt lumină din lumină” (Nikola Tesla). Aşadar, o scriere mistică fără rest, la cea mai înaltă ficţiune, aruncând lumină asupra zonelor tenebroase ale fiinţei.
Emilian GALAICU-PĂUN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.