Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul

25.00 lei

Pentru cultura de azi, literatura religioasă, cu înțelesul precis al expresivității artistice a spiritualității credinței, e o raritate.
Mihai Florin Talpoș nu este un teolog sau un guru, nu este un savant și nu este un esoteric, ci este un literat, un scriitor, în cău­tarea unei expresivități depline, dedicată spiritualității. În acest roman, pe care eu îl consider, ca și pe celelalte cărți ale autorului, mai degrabă proză poetică sau chiar poem spiritual – pentru că spiritualitatea, dacă nu este mit, nu-i rămâne decât să fie mereu un poem – lucrurile stau la fel.
Aurel CODOBAN

„Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” este un (micro)­roman de reconstituire istorică, adăugând o izbândă sigură la firava resetare a romanului nostru istoric, o specie narativă care părea compromisă de atâtea eşecuri de altădată […].
Viaţa-moartea lui Yohanan mandeeanul, Ioan Botezătorul, reprezintă cumpăna dintre două lumi: Vechiul şi Noul Testament (final şi început de mileniu), când o istorie sfârșeşte cu Ioan şi o alta începe, cu Iisus. Mihai Florin Talpoş scrie o carte pentru citi­torul de proză, dar şi pentru cei pasionaţi de timpurile biblice.
Ioan HOLBAN

  • An apariţie: 2022
  • Format: 14,8 x 21 cm
  • Număr de pagini: 100
SKU: 978-973-37-2574-9 Categorii: ,

Autor: Mihai Florin Talpoş

Descriere

Pentru cultura de azi, literatura religioasă, cu înțelesul precis al expresivității artistice a spiritualității credinței, e o raritate.
Mihai Florin Talpoș nu este un teolog sau un guru, nu este un savant și nu este un esoteric, ci este un literat, un scriitor, în cău­tarea unei expresivități depline, dedicată spiritualității. În acest roman, pe care eu îl consider, ca și pe celelalte cărți ale autorului, mai degrabă proză poetică sau chiar poem spiritual – pentru că spiritualitatea, dacă nu este mit, nu-i rămâne decât să fie mereu un poem – lucrurile stau la fel.
Aurel CODOBAN

„Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” este un (micro)­roman de reconstituire istorică, adăugând o izbândă sigură la firava resetare a romanului nostru istoric, o specie narativă care părea compromisă de atâtea eşecuri de altădată […].
Viaţa-moartea lui Yohanan mandeeanul, Ioan Botezătorul, reprezintă cumpăna dintre două lumi: Vechiul şi Noul Testament (final şi început de mileniu), când o istorie sfârșeşte cu Ioan şi o alta începe, cu Iisus. Mihai Florin Talpoş scrie o carte pentru citi­torul de proză, dar şi pentru cei pasionaţi de timpurile biblice.
Ioan HOLBAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top