Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul

Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul

25.00 lei

Pentru cultura de azi, literatura religioasă, cu înțelesul precis al expresivității artistice a spiritualității credinței, e o raritate.
Mihai Florin Talpoș nu este un teolog sau un guru, nu este un savant și nu este un esoteric, ci este un literat, un scriitor, în cău­tarea unei expresivități depline, dedicată spiritualității. În acest roman, pe care eu îl consider, ca și pe celelalte cărți ale autorului, mai degrabă proză poetică sau chiar poem spiritual – pentru că spiritualitatea, dacă nu este mit, nu-i rămâne decât să fie mereu un poem – lucrurile stau la fel.
Aurel CODOBAN

„Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” este un (micro)­roman de reconstituire istorică, adăugând o izbândă sigură la firava resetare a romanului nostru istoric, o specie narativă care părea compromisă de atâtea eşecuri de altădată […].
Viaţa-moartea lui Yohanan mandeeanul, Ioan Botezătorul, reprezintă cumpăna dintre două lumi: Vechiul şi Noul Testament (final şi început de mileniu), când o istorie sfârșeşte cu Ioan şi o alta începe, cu Iisus. Mihai Florin Talpoş scrie o carte pentru citi­torul de proză, dar şi pentru cei pasionaţi de timpurile biblice.
Ioan HOLBAN

  • An apariţie: 2022
  • Format: 14,8 x 21 cm
  • Număr de pagini: 100
ISBN 978-973-37-2574-9 Categorii: ,

Autor: Talpoş Mihai Florin

Descriere

Pentru cultura de azi, literatura religioasă, cu înțelesul precis al expresivității artistice a spiritualității credinței, e o raritate.
Mihai Florin Talpoș nu este un teolog sau un guru, nu este un savant și nu este un esoteric, ci este un literat, un scriitor, în cău­tarea unei expresivități depline, dedicată spiritualității. În acest roman, pe care eu îl consider, ca și pe celelalte cărți ale autorului, mai degrabă proză poetică sau chiar poem spiritual – pentru că spiritualitatea, dacă nu este mit, nu-i rămâne decât să fie mereu un poem – lucrurile stau la fel.
Aurel CODOBAN

„Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” este un (micro)­roman de reconstituire istorică, adăugând o izbândă sigură la firava resetare a romanului nostru istoric, o specie narativă care părea compromisă de atâtea eşecuri de altădată […].
Viaţa-moartea lui Yohanan mandeeanul, Ioan Botezătorul, reprezintă cumpăna dintre două lumi: Vechiul şi Noul Testament (final şi început de mileniu), când o istorie sfârșeşte cu Ioan şi o alta începe, cu Iisus. Mihai Florin Talpoş scrie o carte pentru citi­torul de proză, dar şi pentru cei pasionaţi de timpurile biblice.
Ioan HOLBAN

Recenzii

  1. dumitru.grigore

    Ca și celelalte cărți semnate de Mihai Florin Talpoș, sau poate că înaintea tuturor celorlalte, “Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” apărută aici, la Editura Junimea, este înainte de orice, un poem inițiatic sensibil, cu un mesaj profund, transfigurator. Redescoperindu-ne modelele de referință ale credinței autentice, cu un talent scriitoricesc remarcabil, Mihai Florin Talpoș ni-l redă pe Yohanan, Sfântul prooroc Ioan Botezătorul și înainte-mergătorul Domnului, în cea mai profundă reprezentare a sa, cea a rugăciunii smerite chiar și atunci când satrapii lui Irod Antipa îi sfărâmau în lovituri, trupul! Prin rândurile sale de o spiritualitate inițiatică, recapitulând ultimele zile din viața celui despre care însuși Mântuitorul Hristos afirma: ” Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 9-11), autorul acestui prețios buchet de recunoștință adusă prin scris lui Dumnezeu, devine el însuși un ”glas care strigă” în pustiul spiritual actual, al unei lumi tot mai răscolite de orgolii, răzbunare și desfrâu, de pierderea încrederii și a credinței, de răsturnare a valorilor fundamentale, încredințându-i însă pe toți cei ce vor citi această prețioasă carte, că mai există încă speranță: recursul la axiologia morală autentică.

  2. rusuioanaangela

    Când am citit cartea lui Mihai Talpoș m-am simțit ca teleportată în trecut, în casa bunicilor, care îmi povesteau, cu mult patos, despre personaje biblice remarcabile, ce au marcat istoria umanității. Am realizat … în acest fel … că din punctul de vedere al efortului autorului … este mare lucru să reușești să creezi, în mintea cititorilor, o lume în care ei să se simtă „ca acasă”. Eu aşa m-am simtit citind această carte, așadar va invit să vă simțiți și voi, la fel.

  3. ioanacamelia_ienciu

    Cartea “Ultimele zile ale lui Yohanan mandeeanul” abordează o temă veche, pe care unii o pot considera de-a dreptul universală (viata Sfântului Ioan Botezătorul) însă emoțiile prin care treci parcurgând-o pot reprezenta experiențe relevante și utile chiar și pentru vremurile de astăzi.

    Este deci o carte pe care aș recomanda-o în primul rând celor care încă mai vibrează la adevărul credinței dar și tuturor celorlalți, care pot fi pur și simplu interesați să citească o carte bună.

  4. daiana.dragos

    O carte plina de taine dintre cele mai surprinzatoare. O recomand cu caldura tuturor celor care doresc sa afle mai multe lucruri rare si interesante despre istoria zbuciumata a Sfantului Ioan Botezatorul (un important personaj biblic ce nu a avut liniste nici dupa moarte). Explicatiile de subsol si epilogul cartii ne ajuta sa constientizam cat de putine stim despre Sfantul Ioan. Citind aceasta carte am descoperit si Psalmii lui Dorel Visan, care sunt admirabili. Asadar, un motiv in plus pentru a citi.

  5. andrei.szilagyi

    Există eroi, martiri și oameni sfinți care sunt parcă sortiți uitării și re-incriminărilor fără de sfârșit, deși jertfa lor a fost (probabil) chiar unul dintre fundamentele pe care șubreda umanitate a reușit să răzbată în decursul timpului.
    E ca și cum toată tulburarea, neliniștea, necunoașterea / indolența și necredința societății moderne își varsă veninul otrăvitor, cerând cu glas tare ca bunii înaintași să fie, iar și iar, supuși osândei și pieirii (de data aceasta, din memoria colectivă).

    Fie că vorbim de sfinții închisorilor comuniste (cei care nu au pregetat să-și pună în slujba Adevărului Christic chiar și propria viață) sau coborâm mai adânc în istorie și ne oprim la însuși Sfântul Ioan Botezătorul (un model biblic de jertfă întru înnoirea nădejdii), vom descoperi că avem de-a face cu același nociv pattern pe care moderna societate îl aplică, sub semnul hulei generate de raționamente “pragmatice” și micimi sufletești.

    Așadar, orice formă de redescoperire a memoriei eroilor, martirilor și oamenilor sfinți ce riscă să fie dați uitării, este bine-venită. Cartea lui Mihai Florin Talpoș face acest lucru, într-o manieră inedită, apelând la proză spirituală și de ficțiune de calitate, ce poate încânta orice minte și orice suflet ce încă mai tânjește după adevăr, principialitate și sinceră credință. Lectură plăcută!

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top