Trezeşte-te, băiatul meu!

Acasa|Numele prozatorului, Cărți|Trezeşte-te, băiatul meu!

Trezeşte-te, băiatul meu!

30.00 lei

Anton MARŢIAN s-a născut pe 16 august 1966, la Brăila .
A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Profesor de ştiinţe socio-umane la Colegiul Naţional ,,Nicolae Bălcescu” din Brăila.
A publicat diverse articole în Revista de filosofie şi teologie a Universităţii ,,Dunărea de jos” – Galaţi, eseuri despre Dostoievski în revista Zorile – Bucureşti; fragmente de proză în revista de cultură Litera 13 şi în revista bilunară Colocvii dunărene – Muzeul Brăilei „Carol I”.
Premiul II la Concursul Naţional de Proză organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române „Mihail Sadoveanu” – Iaşi, ediţia a XII-a, 2021.

  • An apariţie: 2023
  • Format: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini: 142
ISBN 978-973-37-2620-3 Categorii: ,

Autor: Marţian Anton

Descriere

Anton Marţian balansează abil între literatură autobiografică şi eseu. Fără ezitările unui debutant, scrisul volumului Trezeşte-te, băiatul meu! curge lin, într-un soi de simfonie literară care aşază în centru un leitmotiv, o temă recurentă: Dunărea brăileană sau… Brăila dunăreană.
În mod voit sau poate dintr-un impuls interior neştiut, care-i trădează formaţia filo­sofică, Anton Marţian întrebuinţează anamneza platoniciană în încercarea de a evoca întâmplări aparţinând unei vieţi pe care a trăit-o, căutând esenţe dincolo de aparentul banal cotidian.
Astfel, autorul vieţuieşte acum în lumea sensibilă, supusă eroziunii, trecerii, raportându-se însă permanent la cealaltă lume, paradigmatică, eternă, lumea copilăriei, a tinereţii şi a vârstei adulte. O lume în care Anton Marţian s-a învecinat cu sacrul şi pe care acum o reconstituie schiţând spaţii memorabile, dar mai ales portrete aparţinând unor oameni unici, care au reuşit să-şi ferească sufletele de urâciune… Neîndoielnic, prozatorul reu-şeşte să creioneze figuri portretistice remarcabile, fiind posesorul unui instrumentar literar complet.
Cât despre tema care, aşa cum spuneam, este reluată consecvent pe parcursul scrierii – Brăila – aceasta reflectă ataşamentul profund al unui spirit subtil care înţelege că acest ţinut dunărean, aproape blestemat, a fost şi este un izvor de inspiraţie nesecat pentru poezie, pictură, muzică şi toate câte alcătuiesc măreţul edificiu al Frumosului.

Dan BISTRICEANU

 

Sunteţi un prozator foarte bun, cum rar apar. În general, proza lipsită de poezie nu este proză. Iar în textul dvs. există exact acea doză de poezie care face ca proza să fie cu adevărat proză (aşa cum ţăranii pun puţină albăstreală în var ca să facă albul mai alb!).

Alex ŞTEFĂNESCU

Naraţiunea are în primul rând un rol de scrutare a propriei condiţii existenţiale, însă perspectivele epice, ce vor putea fi valorificate şi în ficţiuni aparte, sunt dintre cele mai promiţătoare.
Textul pe care îl salutăm aici este de luat şi ca o demonstraţie că sufletul slav, cu neliniştile şi cu ardorile lui, îşi poate găsi loc de alinare în cadrele culturii române.

Ioan RĂDUCEA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Trezeşte-te, băiatul meu!”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top