Théâtre et arts visuels chez Eugène Ionesco – une perspective interdisciplinaire – Mise en scène et mise en page

Théâtre et arts visuels chez Eugène Ionesco – une perspective interdisciplinaire – Mise en scène et mise en page

50.00 lei

Maria-Luisa Ţuculeanu este artist vizual şi profesor de limba engleză, cât şi formator de limba franceză. Şi-a finalizat studiile de Pictură în 2005 la Universitatea Naţională de Arte “G. Enescu” din Iaşi, iar în paralel a studiat limbile străine la Facultatea de Litere, secţia Franceză-Engleză, din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.
În 2009, autoarea a publicat la Editura Axa din Botoşani volumul de poezii Joaca de-a zeii, însoţit de schiţe personale. De asemenea, a publicat poezii ce au fost incluse în Glissando, Antologia Cenaclului Junimea Nouă, apărut în 2010 la Editura Junimea din Iaşi. A câştigat consecutiv (în 2007, 2008 şi 2009) premiile literare acordate de revistele Hyperion, Familia, respectiv Poezia în cadrul Concursului Naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene «Porni Luceafărul…», desfăşurat la Botoşani. În 2019, a tradus din limba franceză în limba română romanul Poarta păcii celeste, de Shan Sa, editat de Cartea Românească din Iaşi. În 2023 şi-a publicat teza de doctorat din domeniul Artelor Vizuale, intitulată Valenţe polisemantice ale culorii în creaţia vizual-artistică, la Casa Editorială Demiurg, Iaşi.
Odată cu activitatea literară, autoarea a desfăşurat o activitate artistică intensă, realizând expoziţii personale şi de grup în ţară şi în străinătate (Iaşi, Bucureşti, Milano, Bruxelles, New York, Basel etc.)

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 388
ISBN 978-973-37-2733-0 Categorii: ,

Autor: Ţuculeanu Maria-Luisa

Descriere

Volumul de faţă este o contribuţie originală, în mod destul de surprinzător, la cunoaşterea operei lui Eugen Ionescu / Eugene Ionesco dintr-o perspectivă inedită, cea a relaţiei cu imaginea, culoarea, forma, de fapt artele vizuale. Spun „surprinzător”, pentru că despre Ionesco şi opera sa s-au scris atât de multe până acum, încât greu s-ar fi crezut că mai poate veni cineva cu ceva nou! Apreciem deci, de la început, curajul autoarei de a se apropia de acest autor atât de celebru, cu mijloace personale şi destul de creative, dintr-o nouă şi dublă perspectivă, ceea ce a dus la rezultate neaşteptate, chiar admirabile!
Comparatismul cercetării este ceea ce a favorizat această carte şi, în mare parte, reuşita ei. Nu putem ignora nici abordarea pluri- şi interdisciplinară, în absenţa căreia probabil că cercetarea nu ar fi dus la rezultatele scontate. Privirea autoarei este simultan îndreptată spre text şi imagine, spre literatură şi pictură, dramaturgie şi fotografie, în consonanţă cu formarea sa profesională şi cu pasiunile pe care Ie-a dezvoltat în timp, aducându-le la un bun nivel profesional. Sunt analizate şaisprezece piese ale lui Ionesco şi diverse „piese” aparţinând artelor vizuale. Studiile de caz sunt cele care atrag în mod special atenţia, prin meticulozitatea şi originalitatea analizei, prin vocabularele specializate şi lărgirea utilizării lor, prin translarea unor noţiuni şi modele de lectură de la text la imagine, prin intermediul culorii, al metaforei şi al unor tehnici artistice dintre care a fost privilegiat portretul. Apreciem şi o dezinvoltură a mânuirii personajelor, conceptelor şi tehnicilor de analiză, ca într-un teatru de marionete deloc străin artei ionesciene.
Liliana FOŞALĂU

Dans les pages de cette livre nous souhaitons faire une recherche comparative portant sur le thème de la peinture et du théâtre dans l’oeuvre d’Eugène Ionesco. Elle est doublée d’une iconographie assez large, renvoyant au domaine des arts visuels. Nous envisageons d’emblée l’analyse de seize pièces, afin de mieux saisir les éléments picturaux ou bien ceux qui pourraient nous susciter l’intérêt de ce point de vue, sous la forme d’indices issus des arts. Ainsi, l’objectif de cette recherche est de cerner la contribution des arts visuels dans l’univers scénique du théâtre, d’analyser leur complémentarité, tout en identifiant les différentes utilisations des moyens picturaux qui s’offrent au dramaturge par le biais de l’interdisciplinarité, envisagée ici dans le sens le plus large.
Autoarea

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Théâtre et arts visuels chez Eugène Ionesco – une perspective interdisciplinaire – Mise en scène et mise en page”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top