The Female Picaresque Character in the Anglo-American Fiction of the Eighteen Century

The Female Picaresque Character in the Anglo-American Fiction of the Eighteen Century

30.00 lei

Complexitatea personajului feminin, cât şi diversitatea temelor abordate (tema libertăţii, tema solitudinii, a foamei, a vinovăţiei ori a banilor) în romanele în care personajul principal este o picara, ne-au captat interesul, determinându-ne să analizăm acest tip de personaj atât din punct de vedere sincronic, cât şi diacronic.

Corpusul literar bogat al romanului picaresc din secolul al optsprezecelea din Marea Britanie şi din Statele Unite, precum şi frecvenţa cu care întâlnim acest tip de personaj feminin creează premisele unei multitudini de direcţii de cercetare.

Principalul obiectiv al acestui studiu este de a demonstra modul prin care picara a evoluat, captând noi dimensiuni literare pe întreg parcursul secolului al optsprezecelea, având ca punct de plecare romanele picareşti spaniole din secolul al şaisprezecelea.

Pe tot parcursul lucrării, preocuparea noastră s-a axat atât pe o abordare din punct de vedere auctorial, cât şi din punct de vedere narativ, la nivel de micro şi macrostructură.

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 190
ISBN 978-973-37-2103-1 Categorii: ,

Autor: Stoica Raluca

Descriere

Complexitatea personajului feminin, cât şi diversitatea temelor abordate (tema libertăţii, tema solitudinii, a foamei, a vinovăţiei ori a banilor) în romanele în care personajul principal este o picara, ne-au captat interesul, determinându-ne să analizăm acest tip de personaj atât din punct de vedere sincronic, cât şi diacronic.

Corpusul literar bogat al romanului picaresc din secolul al optsprezecelea din Marea Britanie şi din Statele Unite, precum şi frecvenţa cu care întâlnim acest tip de personaj feminin creează premisele unei multitudini de direcţii de cercetare.

Principalul obiectiv al acestui studiu este de a demonstra modul prin care picara a evoluat, captând noi dimensiuni literare pe întreg parcursul secolului al optsprezecelea, având ca punct de plecare romanele picareşti spaniole din secolul al şaisprezecelea.

Pe tot parcursul lucrării, preocuparea noastră s-a axat atât pe o abordare din punct de vedere auctorial, cât şi din punct de vedere narativ, la nivel de micro şi macrostructură.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „The Female Picaresque Character in the Anglo-American Fiction of the Eighteen Century”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top