Testament pe un geam aburit / Testament on a Fogged Glass

Testament pe un geam aburit / Testament on a Fogged Glass

30.00 lei

Costel STANCU s-a născut la 02.05.1970, Vînju-Mare, judeţul Mehedinţi. Locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara. A publicat volumele de poezie: Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timişoara, 1995; Dominic sau despre imitaţia umbrei, Editura Hestia, Timişoara, 1995; Măştile solitudinii, Editura Marineasa, Timişoara, 1997; Golurile din pâine, Editura Marineasa, Timişoara, 1998; Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reşiţa, 2000; Arta imaginaţiei, antologie, Editura Vinea, Bucureşti, 2001; Cântarul de apă, Editura Marineasa, Timişoara, 2002; Vânătoarea promisă, Editura Marineasa, Timişoara, 2003; Ieşirea din peşteră, Editura Marineasa, Timişoara, 2005; Înghiţitorul de creioane, Editura Tim, Reşiţa, 2009; Evoluţi@ umană, epigrame, Editura Tim, Reşiţa, 2009; Risipitorul de hârtie, Editura Tim, Reşiţa, 2015; Ochiul din palmă, antologie, Editura Mirador, Arad, 2017; Hoţul de ferestre, Editura Mirador, Arad, 2019; Noaptea creioanelor lungi, Editura CDPL, Bucureşti, 2022; Sanatoriu de boli necunoscute, antologie, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2023.

  • An apariție: 2023
  • Format: 14,5 x 16 cm
ISBN 978-973-37-2710-1 Categorie:

Autor: Stancu Costel

Descriere

Volum bilingv
Traducere în limba engleză de Radu A. Cernătescu

 

Antenele sensibile ale acestei poezii prind, de fapt, veşti şi eufonii din eter. Transcendentul constituie o obsesie aproape permanentă a lui Costel Stancu. Vecinătatea primejdioasă a realităţii noastre cu un dincolo, care respiră tocmai prin inserţiile ei, provoacă la el un fel de „febră cerească”, dacă pot spune aşa. Autorul se numără printre scriitori care confirmă poezia ca frontieră spirituală între aceste două lumi: le desparte/micşorează distanţa dintre ele. Îmbujorate, ruşinându-se parcă de cutezanţa lor, cuvintele poetului liric se izbesc de propria lor prezumţie de a sluji cu aceeaşi fidelitate realul şi imaginarul. Există oare o altă formulă a sentimentului sacru în poezie? Nu mă îndoiesc că da. În orice caz, aceasta pe care o practică Costel Stancu mi se pare memorabilă.
Ştefan Augustin DOINAŞ

De fapt, întreaga carte este o febrilă căutare de sine, atât în propria fiinţă cât şi în fiinţa iubită. Eşecul iubirii aproapelui, cum şi golul existenţial sunt de fapt motivele care îl conduc pe poet înspre căutarea Divinităţii ca posibilitate de echilibru şi împlinire a fiinţei. El spune: „materia e rece, vârtejul aduce aproape/ duhul sfânt – un cuib de pasăre rară călătorind peste ape”. Imaterialitatea Divinităţii nu îl mai sperie: „nu te arăţi, dar întorcînd pietrele/ de pe faţa ascunsă a fiecăruia îmi vorbeşte un înger”. Fără a fi un poet mistic cu deschideri vizionare, fără o tensiune a devoţiunii, Costel Stancu îşi defineşte liric ipostaza actuală: „noi doi pe cer, dintr-odată imenşi/ om şi sfânt alergând unul spre celălalt”. Dominat de inteligenţă, cu un extrem de fin simţ al cuvântului, cu un ton mai degrabă subtil decât declamativ, poetul reşiţean Costel Stancu se doreşte un poet original: „el se deosebeşte de ceilalţi tocmai fiindcă nu-i poate imita”.

Ion CHICHERE

Recenzii

  1. Junimea

    JCS-Ionel Ivașcu, Metafizica din testament – 2 minute de citire, în „Știrile județului Caraș-Severin”, din 29 noiembrie 2023, 05:05 PM, despre volumul bilingv, Costel STANCU, Testament pe un geam aburit, Junimea, colecția „Cuvinte migratoare”, 2023 (Facebook);

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top