Sunt eu, Algathon!

Sunt eu, Algathon!

30.00 lei

Ancelin ROSETI

(25.05.1967 – 19.06.2022, Bârlad)

Volume publicate:

Imperiul mâlului, poeme, Galaţi, Editura Scriptor, 1999;

Împăierea lumii, poeme, Iaşi, Editura Opera Magna, 2004;

Fericit pe la colţuri, poeme, Iaşi, Editura Opera Magna, 2004;

Vitrina cu jucării triste, antologie apărută postum, Editura Junimea, 2022.

A colaborat la numeroase reviste, precum: Acolada, Apostrof, Ateneu, Contrafort, Familia, Convorbiri literare, Dacia literară etc. Din 2017 până în 2022 a avut rubrică în Adevărul.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

ISBN 978-973-37-2651-7 Categorii: ,

Autor: Roseti Ancelin

Descriere

Elegant şi sobru în scriitură (dar nu calofil cu orice preţ), ajustând constant un subtext cu adevărat subtil, Ancelin Roseti îşi impune o ideaţie care provoacă şi problematizează. Cititorul intră într-o lume a semnificaţiilor, prin simboluri profunde, eterne, definitorii pentru existenţă. Ştie să „conducă” versul, mereu pe o verticală pe care o dirijează spre un sens final în care crede. Îmi place incitarea pe care o pune în felul de a recepta o lume desfăcută şi refăcută după modelul propriu. Are o voce care spune cu apăsare ceva esenţial despre lume.

Cezar IVĂNESCU

 

Ancelin Roseti adună câte ceva din întreg spiritul moldav al poeziei de interogaţie şi meditaţie, aruncând mereu întrebări către cititor, dar generând şi răspunsuri obiectivate, argumentate, în care crede. Duce cu el un condei îngreunat de sensibilitate şi lămuriri. E unul din poeţii profunzi ai vremilor de azi, şi chiar dacă are arta modestiei, el e undeva sus, în lirica de azi.

Gruia NOVAC

 

E în faţa cititorului o carte de poezie filosofică, unitară în temă, un drum către iluminare, dar cum ea rămâne dintotdeauna o himeră, chiar ştiind asta, Algathon preferă acest drum. E multă încărcătură simbolică născută din această încercare himerică, căci asistăm la o naştere, o antropogonie structurată logic, argumentată şi cu sens final.

Eu sunt, Algathon! este strigătul împlinirii pe care Ancelin a simţit-o alegând prea devreme să o locuiască sufleteşte prea departe de noi, mulţi rămaşi, încă, în… imperiul mâlului…

Liviu APETROAIE

Additional Information

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Sunt eu, Algathon!”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top