Studii şi note de istorie ecleziastică

Studii şi note de istorie ecleziastică

84.00 lei

Volume publicate (selectiv): Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, Bucureşti, 1971; A.D. Xenopol, 1847-1920. Bio-bibliografie, Bucureşti, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iaşi, 1974, 2001, 2015; Mihail Kogălniceanu istoric, Iaşi, 1974, 2012; Vasile Pârvan, 1882-1927. Biobibliografie, Bucureşti, 1975, 2011; Junimea. Implicaţii istoriografice, Iaşi, 1976, 2014; M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne, Bucureşti, 1978; A scrie şi a face istorie. Istoriografia română post-paşoptistă, Iaşi, 1981, 2014; Biruit-au gândul. Note despre istorismul românesc, Iaşi, 1983, 2013, 2016; Pe urmele lui Vasile Pârvan, Bucureşti, 1983, 2005; L’Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A.D. Xenopol, Bucureşti, 1983; De la istoria critică la criticism. Istoriografia română la finele secolului XIX şi începutul secolului XX, Bucureşti, 1985, 2000, Iaşi, 2014; Les dilemmes d’un historien: Vasile Pârvan, Bucureşti, 1985; Cunoaştere de sine şi integrare, Iaşi, 1986, 2004; Istorie şi istorici în România interbelică, Iaşi, 1989, 2003, 2015; Istorie şi finalitate, Bucureşti, 1991, Iaşi, 2004; La sfârşit de ciclu. Despre impactul Revoluţiei franceze, Iaşi, 1994, 2016; Eminescu. Glose istorico-culturale, Chişinău, 1994, Iaşi, 2016; În orizontul istoriei, Iaşi, 1994, 2016; Impasul reîntregirii, Iaşi, 1995, 2004, 2009, 2012, 2018; Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă, Iaşi, 1997, 2015; Discurs istoric şi tranziţie, Iaşi, 1998; Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and the Romanian Culture, Iaşi/Oxford/Portland, 2000; Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură, Iaşi, 2000; Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România (împreună cu Sorin Antohi), Iaşi, 2002; Romanogermanica. Secvenţe istorico-culturale, Iaşi, 2006; Clio sub semnul interogaţiei. Idei, sugestii, figuri, Iaşi, 2006; Alexandru Zub la Sighet, Bucureşti, 2012; Cantemiriana. Eseuri, note de lectură, Brăila, 2014; Penser l’Europe en historien. Quelle Europe, quel discours historique?, Bucureşti, 2017; Opresiune şi rezistenţă sub regimul comunist. Fragmentarium istorico-memorial, Bucureşti, 2020.

  • An apariție: 2023
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 508
ISBN 978-973-37-2698-2 Categorie:

Autor: Zub Alexandru

Descriere

Alexandru ZUB (n. 12.10.1934, comuna Vârfu Câmpului, judeţul Botoşani); absolvent al Şcolii Pedagogice din Şendriceni, judeţul Botoşani (1953); licenţiat în istorie (1957) şi doctor în istorie (1973) la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Filologie, Iaşi (1957-1958); bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iaşi (1964-1968); cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, Iaşi – responsabil al colectivului de Istoria culturii (1968-1989); director (1990-2010), director onorific (2010- ), Institutul
de Istorie „A.D. Xenopol”, Iaşi; profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1990-2001); membru corespondent al Academiei Române (din 1991) şi titular (din 2004); deţinător de premii, ordine şi medalii (între care Steaua României şi Crucea Casei Regale), Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres etc. Specialist în istoria istoriografiei, a publicat numeroase volume referitoare la secolele XVII-XX, biografii, sinteze tematice, unele apărute şi în limbi străine, autentice instrumente de lucru.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Studii şi note de istorie ecleziastică”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top