Marin TARANGUL (1938-2010) a studiat mai întâi teologia la Sibiu și București. Între 1961 și 1964 este deținut politic, rechizitoriul pornind de la organizarea de ceaiuri dansante pe muzică americană. După eliberare nu mai poate să continue doctoratul în teologie la București și se înscrie la Institutul de Arte Plastice (1966-1971).
După licență se angajează la Studioul Animafilm. În paralel, publică poezie, povești, eseuri. În 1979 primește o bursă din partea Institutului Catolic din Paris și reușește să părăsească țara. În Franța studiază filosofia la Institutul Catolic și la Sorbona-Paris IV, apoi susține două doctorate: unul tot la Sorbona și la Institutul Catolic despre experiența icoanei (1985) și altul la Institutul de Studii Orientale despre poezia lui Nichita Stănescu (1987). Trăiește precar, din burse și slujbe temporare, precum cea de „supraveghetor” de bancă sau de „responsabil cultural” în Nemours – St. Pierre. Din 1995 revine în România an de an și reia vechi legături cu prieteni din tinerețe, precum Andrei Pleșu. Scrie cărți și articole, lucrează la un opus despre mistică, pe care nu îl termină.
Textele din acest volum sunt selectate din Arhiva Marin Tarangul, aflată la Colegiul „Noua Europă” din București. Mulțumim Colegiului pentru tot ajutorul oferit cu generozitate pe parcursul alcătuirii acestei ediții.
În Arhivă se păstrează epitaful pe care singur și-l scrie: Aici zac resturile lui Marin, un om care a vrut să afle ce este viața și a aflat.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.