Tel: 0232-705837|contact@editurajunimea.ro

Strigăt de iubire. Corespondența dintre Nicolae Esinencu și soția sa Antosea Darca sau ESI către TO și TO către ESI

Strigăt de iubire. Corespondența dintre Nicolae Esinencu și soția sa Antosea Darca sau ESI către TO și TO către ESI

36.00 lei

Nicolae ESINENCU, născut la 13 ianuarie 1940, Chiţcanii Vechi, Orhei, este poet, prozator, dramaturg, scenarist. Urmează Şcoala republicană de cultură fizică (1959). Studii universitare neterminate. A absolvit Cursurile Superioare de Literatură la Institutul „M. Gorki” din Moscova (1973]. Redactor la Editura Lumina; secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1989-2006).

Activitate prodigioasă atât în proză, cât şi în dramaturgie, impunându-se categoric cu fiecare nouă carte.

Debutează editorial cu placheta de versuri Antene (1968), urmată de volumele: Sens (1969), Dealuri (1974), Copilul teribil (1979), Stai să-ţi mai spun (1983), Cuvinte de chemat fetele (1986), Disciplina mondială (1995), Urcarea la cer (2013), Frânghie Ia cer (2020).

Volume de proză: Sacla (1968), Portocala (1970), Toi (1972), Era vremea să iubim (1977), Scrisoare mareşalului, nuvele (2003), DOC (2008), Vin chinezii, roman (2009).

Semnează piesele: Oameni de paie, Grand prix, Tabachera, Fumoarul Scenarii de film: Tunul de lemn, Vâltoarea. Cărţi pentru copii: Harbuzul lui Fănel (1972), Bună dimineaţa (1977) ş.a.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 392
ISBN 978-973-37-2696-8 Categorii: ,

Autor: Esinencu Nicolae

Descriere

Scrisorile reconstituie, în coordonate totale, viața și destinul scriitorului Nicolae Esinencu și a familiei sale. E un patrimoniu epistolar.

Fără îndoială, noi am încercat să dăm publicității aceste scrisori care reprezintă o valoare documentar-artistică. Datoria noastră este să explorăm toate informațiile legate de opera literară a scriitorului. Suntem convinși că fiecare adresant, fiecare rând, fiecare detaliu are gama sa de semnificații care explică și promovează Fenomenul literar esinencuian.

Vitalie RĂILEANU

 

Puțin cunoscut, pitoresc, sondând cu nestinsă candoare imprevizibilul, Esinencu s-ar cuveni „recuperat” la bursa literară. Farmecul lui, autor a peste cincizeci de volume, nu se rezumă la vervoasa scriitură „orală”.

Prezență insolită în peisajul basarabean, acuzat de „paranoism” (Valeriu Senic), mereu provocator, impertinent, sincer, îngă-duindu-și excentricități, Nicolae Esinencu – un inconformist pur-sânge – este un ghem de contraste. Diatribia satirică face casă bună cu autoironia melancolică biciuind o imaginație grotesc-absurdă, gogoliană pe alocuri.

Adrian Dinu RACHIERU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Strigăt de iubire. Corespondența dintre Nicolae Esinencu și soția sa Antosea Darca sau ESI către TO și TO către ESI”

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top