Strategii argumentative şi persuasive în Didahiile lui Antim Ivireanul

20.00 lei

Antim Ivireanul, autorul memorabilului volum de predici intitulat Didahii, a fost, este şi va rămâne unul dintre cei mai dedicaţi şi mai înzestraţi spiritual sfinţi mitropoliţi din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Despre importanţa didahiilor şi, mai ales, despre impactul pe care aceste discursuri religioase l-au avut asupra dezvoltării culturii româneşti ne vorbesc lingviştii, istoricii şi marii critici literari. George Călinescu, Nicolae Cartojan şi Alexandru Piru sunt doar câţiva dintre cei mai reprezentativi critici literari români care au analizat stilistic didahiile şi au prezentat succint contextul istoric şi cultural în care au fost întocmite, elogiind în pagini întregi din studiile lor frumuseţea şi naturaleţea stilului predicilor antimiene.

  • An apariţie:: 2014
  • Format:: B5
  • NUMAR DE PAGINI:: 214
SKU: 978-973-37-1758-4 Categorii: ,

Autor: Ovidiu Adrian Enacache

Descriere

Antim Ivireanul, autorul memorabilului volum de predici intitulat Didahii, a fost, este şi va rămâne unul dintre cei mai dedicaţi şi mai înzestraţi spiritual sfinţi mitropoliţi din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Despre importanţa didahiilor şi, mai ales, despre impactul pe care aceste discursuri religioase l-au avut asupra dezvoltării culturii româneşti ne vorbesc lingviştii, istoricii şi marii critici literari. George Călinescu, Nicolae Cartojan şi Alexandru Piru sunt doar câţiva dintre cei mai reprezentativi critici literari români care au analizat stilistic didahiile şi au prezentat succint contextul istoric şi cultural în care au fost întocmite, elogiind în pagini întregi din studiile lor frumuseţea şi naturaleţea stilului predicilor antimiene.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Strategii argumentative şi persuasive în Didahiile lui Antim Ivireanul”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top