Sinucideri ratate

Sinucideri ratate

25.00 lei

Născut la 25 februarie 1976, la Iaşi, este licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” Iaşi, specializarea Teatrologie. Master în Patrimoniu şi turism cultural, la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

Poet şi dramaturg, cu apariţii în reviste: Timpul, Cronica, Convorbiri literare, Dacia literară, Feed Back, Baadul literar, Poezia, Familia, Colocvii teatrale, Zona literară, precum şi în antologii poetice: Porni Luceafărul, Poeţi la Castel, Oglinzi rotitoare, Antologia Vitrualia, Ziduri între vii etc.

Volume publicate: Ochiul Irod, 1999; Femeia déjà vue, 2007. Texte în volume colective: Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii în comunism, 2014; Cartea copilăriei, 2016.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 108
ISBN 978-973-37-2798-9 Categorii: ,

Autor: Parfene Lucian

Descriere

Ceea ce surprinde în cazul poeziei lui Lucian PARFENE este economia de mijloace artistice utilizate de autor, parcimonie ce nu conduce totuşi la austeritate imagistică. Poezia din cartea de faţă este simplă doar în aparenţă. Asta deoarece versurile acestea mitraliate – scrise de parcă autorul ar vrea să se sustragă foarte repede psihozei lor – încep să conteze prin acumulare, prin felul în care unele se adaugă altora. Se ajunge astfel la un climax compulsiv-liric prin expunerea obsesivă a rănilor, dar fără acele dramatizări inutile şi riscante. Sinuciderile ratate mărturisesc ceva despre existenţa acelor clipe în care nu ne mai aflăm sensul, şi când nu mai înţelegem rostul încercării de a regăsi acest sens. Totuşi, scrisul e întotdeauna o soluţie. Din cartea de faţă rezultă clar de ce.

Şerban AXINTE

 

În disonanţă cu „sforţările” timpului său şi în remarcabile momente luptând contra curentului, privind înapoi sine ira et studio şi cu un cuget adeseori deşteptându-se, sentimental, din vâltoarea emoţiilor înapoi înlăuntru, poetul propune, ultimativ aproape, ca un antidot împotriva stării apocaliptice, viaţa însăşi.

El recheamă la viaţă chiar… viaţa, cu frumosul, iubirea, omenescul fără de care supravieţuirea speciei ar fi imposibilă, iar sensul negativ ireparabil, aşa, ca atunci când face vorbire despre Sinuciderile ratate, adică poemele ce recompun seriala înlănţuire de evenimente interioare din a doua parte a volumului.

Livia IACOB

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Sinucideri ratate”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top