Shakespeare ocult

33.00 lei

Volumul se doreşte o sondare din perspectiva filosofici oculte în universul shakespearian, autorul scoţând la lumină trimiterile divinului brit la magie, astrologie, chiromanţie, alchimie, ars prophetica şi, nu la urmă, la tradiţia iniţiatică a Occidentului, într-un cuvânt, la ceea ce numim azi filosofie ocultă.

Concluzia hermeneutului este că toate aceste trimiteri nu ţin doar de moda epocii elisabetane, ci au în centrul lor un cerc de poeţi nonconformişti care au făcut din celebrul compendiu al lui Agrippa, De occulta philosophia, un manual de studiu. Doar că tratatul acesta a cunoscut prima traducere integrală în limba engleză abia în 1651. Se pune atunci firesc întrebarea cum a putut Shakespeare, care a în­văţat puţină latină la şcoala elementară din Stratford, neterminată nici aceasta, să cunoască atât de bine limba lui Ovidius încât să împrumute idei şi personaje din tratatul scris într-o doctă latină de filosoful german?

Răspunsul îl aşază pe autor în tabăra celor care cred cu tărie că sub numele lui Shakespeare a trăit şi a scris un alt autor. Acesta trebuie să fi fost un foarte bun traducător din latină şi un strălucit ocultist. Cine putea fi acesta? Încă de pe copertă, cartea oferă un răspuns.

  • AN APARIŢIE: 2021
  • FORMAT: A5
  • Număr de pagini: 246
SKU: 978-973-37-2495-7 Categorii: ,

Autor: Radu Cernătescu

Descriere

Volumul se doreşte o sondare din perspectiva filosofici oculte în universul shakespearian, autorul scoţând la lumină trimiterile divinului brit la magie, astrologie, chiromanţie, alchimie, ars prophetica şi, nu la urmă, la tradiţia iniţiatică a Occidentului, într-un cuvânt, la ceea ce numim azi filosofie ocultă.

Concluzia hermeneutului este că toate aceste trimiteri nu ţin doar de moda epocii elisabetane, ci au în centrul lor un cerc de poeţi nonconformişti care au făcut din celebrul compendiu al lui Agrippa, De occulta philosophia, un manual de studiu. Doar că tratatul acesta a cunoscut prima traducere integrală în limba engleză abia în 1651. Se pune atunci firesc întrebarea cum a putut Shakespeare, care a în­văţat puţină latină la şcoala elementară din Stratford, neterminată nici aceasta, să cunoască atât de bine limba lui Ovidius încât să împrumute idei şi personaje din tratatul scris într-o doctă latină de filosoful german?

Răspunsul îl aşază pe autor în tabăra celor care cred cu tărie că sub numele lui Shakespeare a trăit şi a scris un alt autor. Acesta trebuie să fi fost un foarte bun traducător din latină şi un strălucit ocultist. Cine putea fi acesta? Încă de pe copertă, cartea oferă un răspuns.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Shakespeare ocult”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top