Setea penumbrei. O sută și una de poezii (2004-2022). Antologie

Setea penumbrei. O sută și una de poezii (2004-2022). Antologie

38.00 lei

Ioana SANDU s-a născut la 30 ianuarie, 1942, în oraşul Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt.

Licenţiată a Facultăţii de Geologie-Geografie, a Universităţii Bucureşti, promoţia 1965. A fost profesor în oraşele Drăgăneşti-Olt, Buşteni-Prahova, Bucureşti.

În activitatea literară, a debutat în anul 1983, în revista Astra, Braşov, cu prezentare semnată de poetul Gheorghe Tomozei. Editorial, a debutat la Editura Albatros, 1985, în volumul colectiv Cîntec pentru zori de zi. A publicat poeme în revistele vremii până în anul 1988. A frecventat cenaclurile literare: Cenaclul Cezar Petrescu, Buşteni, Cenaclul Lucian Blaga, Sinaia, Cenaclul de Luni, condus de prof. Nicolae Manolescu, Cenaclul de pe lângă revista Luceafărul, condus de poetul Cezar Ivănescu. Prezentă cu poeme în diverse antologii.

În anul 2006, a publicat primul volum de versuri, Leagăn de nisip. Apoi, au urmat alte volume: Punctul de sprijin, 2007; Cuvântul cel necuprins, 2008; Cartea din foc, 2009; Umărul vântului, 2011; Aventuri lăuntrice, 2013; Braţe de apă, 2015; Tiparul dinăuntru, 2016; Safire şi îngeri, Antologie, 2017; Limpezirea cu altă lumină, 2018; Limanul cu sălcii, 2018; Memoria muntelui, 2019; Setea penumbrei, 2020; Ieşirea din timp, 2020; Calea lui Iacob, 2022; Mătăsuri, 2022.

  • An apariție: 2024
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 146
ISBN 978-973-37-2722-4 Categorii: ,

Autor: Sandu Ioana

Descriere

Caracteristic universului poetic al Ioanei Sandu este că, în cadrul lui, materialul liric se organizează treptat, de la un moment la altul, într-o complementaritate, într-un tot cosmotic. Fără a lipsi la nivelul pieselor izolate momentele pauzelor de respiraţie, ansamblul îşi impune suflul, modul, prezenţa ca atare, poezia autoarei câştigând prin cantitate şi conturându-i mai bine profilul.

Ovidiu PECICAN

 

 

(…)

şi încă întind Calea peste vârtejuri năucitoare

cu scornitori de destine

pentru o biată viaţă de om

adesea pe falia unui dezastru,

în spatele unor oglinzi care

te prefac în penumbră

cu setea silabelor vorbind despre tine,

cu literele înroşite până la sfârşitul

celei mai teribile călătorii

 

Calea sinelui a fost şi mai este

abandon

terapie şi extaz

prin osmozele sorţii.

(Calea lui Iacob)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Setea penumbrei. O sută și una de poezii (2004-2022). Antologie”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top