Scrisori din Pavilionul privighetorilor

Scrisori din Pavilionul privighetorilor

36.00 lei

Ileana URCAN, născută (Popa), din părinţii Andrei şi Marioara, la 20 iulie 1955, în Deva, jud. Hunedoara.

A absolvit liceul „Decebal” din Deva, secţia umanistă, promoţia 1975.

A absolvit Facultatea de filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Limba şi Literatura română – Limba latină (1975-1979). Din 1990 până în 2015, a fost profesoară de liceu la „Andrei Mureşanu” din Bistriţa.

A colaborat cu proză, versuri şi cronică literară la Apostrof, Tribuna, Vatra, Familia, Convorbiri literare, Caiete Silvane, Nordul literar, Mişcarea literară, Ziarul Financiar, România literară.

A publicat: Zăpadă la Roma, Cluj, Dacia, 2002; Romanul cu ferestre albastre de pe colină, Bucureşti, Paralela 45, 2013; Negustorul de anotimpuri, Bucureşti, Tracus Arte, 2014; Închisoarea de crini, Iaşi, Junimea, 2019.

ISBN 978-973-37-2662-3 Categorii: ,

Autor: Urcan Ileana

Descriere

M-aşez uneori sub frunzişul de tei

şi mângâi tăcută

cuvintele verii din inima mea.

Unele-s muguri,

altele,

pline de floare

sau numai smerite seminţe,

peste care

timpul nepăsător şi sălbatic

revarsă maree de iarbă albastră.

 

 

Ileana Urcan practică în volumul Scrisori din Pavilionul Privighetorilor o poezie discretă, descriptivă, în care micile naraţiuni lirice compun împreună un tablou în continuă transformare. Natura este redimensionată printr-o anima ce filtrează totul.

Dar ceea ce rezultă şi apare transpus în texte precum Străinul, Anamorfoză, Pygmalion, Fantasia sau Femeia-Fluture nu conţine nimic desuet pentru că nu există acea exaltare specific romantică. E ca şi cum o inimă şi-ar reduce în mod deliberat bătăile.

Şerban AXINTE

Additional Information

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Scrisori din Pavilionul privighetorilor”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top