Scrisoare din Penumbria

Scrisoare din Penumbria

36.00 lei

Florin TOMA (n. 22 martie 1953) este absolvent al Facultăţii de Filologie şi Litere  de la Universitatea din Bucureşti (1979) şi, din 2009, redactor la revista Viaţa Românească, responsabil al secţiunii „Proză” şi semnatar al cronicii de artă plastică. A debutat în 1978, cu proză, în revista România literară, primind girul lui Radu Cosaşu. A publicat volumele: Petru Comarnescu – Kalokagathon (ediţie îngrijită împreună cu acad. prof. dr. Dan Grigorescu), Editura Eminescu, 1985; Peisaj cu fluturi noaptea, nuvele, Editura Cartea Românească, 1986; O mie nouă sute nouăzeci şi doi/ sisteme de supravieţuire (în colaborare), interviuri, Editura Mediaprint, 1992; Incontinentul româno-american – interviuri cu emigraţia românească din SUA şi Canada, ilustrat de graficianul Constantin Marinescu-MARC (Montréal); Moştenirea Familiei Bildungsroman, roman, Editura Cartea Românească, 2005; Oraşul jumătăţilor de înger, roman, Editura Cartea Românească, 2010; Ca la vecinul bine temperat, nuvele, Editura Brumar, 2013 (nominalizat la Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor); Tablouri văzute dintr-o parte, cronici de artă şi eseuri, Editura Ad Libri, 2016; Depozitul de bătrâni, nuvele, Editura Brumar, 2019; Colecţionarul de vise, nuvele, Editura Junimea, 2021 (nominalizat la Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor); Tablouri văzute dintr-o parte (2), cronici de artă şi eseuri, Editura Brumar, 2022.

  • An apariție: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 220
ISBN 978-973-37-2705-7 Categorie:

Autor: Toma Florin

Descriere

E o carte zgomotoasă. Netăcută. Pentru că o carte verbalizată cred că este o carte biruitoare. Tăcerea nu e alternativă, nu înseamnă o absenţă. Nu e vid. Nu e neant. Nu e hău. Tăcerea e un zumzet neobosit de fraze tăgăduite, de cuvinte interzise, de idei avortate, de resturi mizerabile, de firimituri otrăvite, de gesturi nepermise, de gânduri hulpave, de inhibiţii letale sau de amintiri falacioase, scurse din diverse pagini sonore ale cărţilor sau ale vieţii. În cea mai desăvârşită linişte, cine ştie să audă, acela poate desluşi frânturi de noapte, unduit de ape, paşi furişaţi prin văzduh, fâlfâit de aripi îngereşti sau îngânări din dosul ferestrelor deschise ale lumii.
Aşadar, liniştea, aceea după care tânjim şi la care visăm în fiece clipă, nu e Marea Ataraxie. Însă cartea aceasta, prin zarva ei, doar o pregăteşte…
AUTORUL

 

Pentru cei care citesc proză numai ca să afle ce a făcut marchiza după ce a comandat o trăsură la orele 17 00, lectura unor texte din cartea de faţă va fi complicată. Florin Toma scrie nu numai dintr-o pură plăcere de a scrie, ci şi din convingerea că lumea e, în esenţa ei, un Text, textul e o Lume în sine, iar decodarea nu înseamnă decât o nouă codificare. Proza sa are nevoie de cititori înzestraţi cu o anumită experienţă estetică şi cu un rafinament rezultat în urma frecventării literaturii universale, capabili să recunoască o referinţă şi să interpreteze un simbol.
Răzvan VONCU

Recenzii

  1. Junimea

    Răzvan VONCU, cronica literară de Răzvan Voncu: doi prozatori de prim-plan – O plimbare prin istoria Limbajelor prozei, în revista „România literară”, nr. 23-24/ 31 mai 2024, p. 9, despre volumul Florin TOMA, Scrisoare din Penumbria, Junimea, colecția „Exit”, 2023 https://romanialiterara.com/arhiva/21-2024/

  2. Junimea

    Cronicar, Noutăți editoriale, în revista „România literară”, nr. 51-52/ 8 decembrie 2023, p. 19, despre volumele: Grete TARTLER, Voci feminine de redescoperit, colecția „Orizontul lecturii”, Junimea, 2023 și Florin TOMA, Scrisoare din Penumbria, colecția „Exit”, Junimea, 2023;
    https://romanialiterara.com/

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top