Scrieri… (Zbor frânt)

Scrieri… (Zbor frânt)

30.00 lei

Alina SOROHAN (27 august 1962 – 24 iulie 1988), absolventă a Facultăţii de Medicină Generală din Iaşi, în 1986. În timpul studiilor universitare a prezentat mai multe comunicări la sesiunile cercurilor ştiinţifice studenţeşti şi două comunicări (în colaborare) la congrese şi simpozioane internaţionale (Bucureşti, Felix – 1985). A publicat în Viaţa medicală şi în Revista medico-chirurgicală.

Cu o cultură generală bine însuşită, vorbitoare de engleză, franceză şi neogreacă, a publicat în Opinia studenţească o serie de articole cu tematică variată, de specialitate şi de cultură generală, dovadă a spectrului larg al preocupărilor.

Era interesată de filosofia orientală (Zen şi Tao), de acupunctură, precum şi de exerciţiile fizice Kung-Fu, domeniu în care a obţinut şi o diplomă în urma absolvirii unui curs.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 124
ISBN 978-973-37-2814-6 Categorii: ,

Autor: Sorohan Alina

Descriere

Iarna Alinei, cum ne place şi acum s-o numim în familie, a fost miraculoasă – cu ninsori şi zăpadă de poveste, cu sărbători trăite de parcă nu ar fi fost sărăcie. Cu o tandreţe şi o bucurie exultând în fiecare cuvânt şi gest, în zâmbete şi în taine abia şoptite. De-atunci începând, o prietenie de doar doi ani, care a cântărit, însă, în balanţele Cerului cât o veşnicie, căci Alina a fost pentru noi, prietenii ei de atunci, un dar pe care nu-l mai putem pierde orice-ar fi, căci e înscris în cartea Judecăţii celei de pe urmă. Un dar pe care, din păcate, viaţa şi l-a luat înapoi, cu cruzime şi fără zgomot, dintr-o grădină plină de soare şi căldură, în care florile nu mor. Acest rapt din paradisul tinereţii s-a făcut într-un fulger care ne-a arătat, în neiertătoarea sa strălucire, delicateţea Alinei de a nu spune nimic din ceea ce era durere şi nelinişte, pentru a nu împovăra pe cei care erau, mai departe, fericiţi! Demnitatea Alinei care, medic fiind, ştiind ce-i rezerva destinul, a zâmbit până la capăt, luminos! Şi nedreptatea ca noi, prietenii ei, cei care-i datoram atât de multe, să nu fi văzut răul dând târcoale şi răpunând, în cele din urmă, samuraiul şi sabia lui de foc. Alina a plecat scuturându-se ca petalele primăverii. Şi a lăsat un gol imens. În toate speranţele pe care inteligenţa ei sclipitoare le promitea profesiunii pentru care se pregătea iubind-o. Un gol imens în vieţile noastre nedumerite şi necoapte, pentru care moartea încă nu avea niciun sens. De-atunci, însă, nesmintit, Alina ni s-a aşezat pe umărul drept, ca un înger călăuzitor pe Drumul Crucii. Ai cărei ochi ne scrutează binevoitor sau aspru, dar mereu drept şi hâtru, ca cei ai lui Till Buhoglindă sub tichia lui de înţelept.

Uşa familiei Sorohan s-a închis acum 36 de ani, cu aceeaşi discreţie care n-a lăsat nimic dincolo de zăvoarele ei. Ape care rod, însă, în profunzime, care modelează o stâncă cu răbdarea unei vieţi. A unei vieţi rămase în bucla fericită a luminii de soare napoletan a unei case cu miros de migdale coapte şi zumzet de prietenie.

Sorina MĂCĂREANU DĂNĂILĂ

 

Volumul cuprinde atât comunicările prezentate, de Alina, în Sesiunile Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, cât şi lucrările ştiinţifice, în colaborare, publicate în reviste ştiinţifice de specialitate, după ce au fost comunicate la simpozioane naţionale sau internaţionale.

Activitatea publicistică, culturală, se rezumă la articolele apărute în revista Opinia studenţească.

Profilul cultural al personalităţii autoarei se completează prin informaţiile furnizate de materialul foto ilustrativ.

Frăguţa ZAHARIA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Scrieri… (Zbor frânt)”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top