Scrieri de istorie literară. De la portrete şi epistole la însemnări memorialistice

Scrieri de istorie literară. De la portrete şi epistole la însemnări memorialistice

48.00 lei

Ştefan ANDRONACHE s-a născut la 10 februarie 1941, în comuna Cudalbi, judeţul Galaţi.

Absolvent al Universităţii din Bucureşti (Facultatea de Filologie, specialitatea lb. română – lb. franceză, 1974). A debutat în învăţământul gimnazial la Şcoala nr. 1 din comuna Cudalbi, între anii 1964-1966 a îndeplinit funcţia de instructor metodist la Casa Raională de Cultură din Tecuci. Din 1966 până în 2003 a lucrat ca bibliograf, bibliotecar principal şi director la Biblioteca Municipală „Ştefan Petică“ din Tecuci, de unde s-a şi pensionat.

Distincţii obţinute:„Ordinul Meritul Cultural“, cl. a V-a, atribuit de Ministerul Culturii; „Premiul de Excelenţă“ şi titlul de „Bibliotecar al anului 2002“ acordat de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor din Bibliotecile Publice din România; medalia „Vrednicia Andreiană“ acordată de Arhiepiscopia Dunării de Jos, 2021; titlul „Omul anului 2017“ instituit de casa-muzeu „Alexei Mateevici“ din Zaim, Republica Moldova; Premiul „Constantin Solomon“ atribuit de Muzeul de Istorie „Th. Cincu“ din Tecuci, 2017; Premiul de Excelenţă al Direcţiei Judeţene de Cultură – Galaţi, 2018 ş.m.a.

A publicat în numeroase reviste, precum Danubius, Repere culturale, Revista bibliotecilor, Magazin, Convorbiri literare, Ateneu, Porto-Franco, Dunărea de Jos, Tecuciul literar-artistic, Scriptor etc.

Volume publicate (selectiv): Ştefan Petică, Ruinele viselor, antologie, 1994; Al. Mateevici, Scrieri de pe frontul românesc, antologie, 1997 şi 2017; Amintiri dintr-un oraş moldovenesc, antologie de proză memorialistică tecuceană, 2001; Călătorind prin Ţara Frumuseţii. Impresii, itinerarii şi fotografii din Italia, 2003; Conachi. Repere biografice, bibliografia scrierilor, documente comentate, 2020; Tudor Pamfile. Biobibliografie (Viaţa şi activitatea), 2021; Tudor Pamfile, La vadurile Nistrului, 2021, precum şi numeroase lucrări cu caracter istoric, monografii şi albume de fotografii, diaporame şi videoclipuri.

  • An apariție: 2024
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 314
ISBN 978-973-37-2689-0 Categorii: ,

Autor: Andronache Ştefan

Descriere

Ca şi în cartea despre Conachi, şi în cea de acum miza şi pariul lui Ştefan Andronache sunt reprezentate de bogatul tezaur epistolier, formând capitolul ei cel mai substanţial şi mai valoros (Identificări şi comentarii pe marginea unor scrisori), cu piese, unele redescoperite în scrieri mai vechi şi aproape necunoscute, altele inedite, din diverse depozite şi arhive din ţară (Tecuci, Galaţi, Iaşi, Bucureşti) ori aflate în colecţiile proprii.

Cititorii noii cărţi semnate de Ştefan Andronache vor descoperi în ea, suntem siguri, date noi şi interesante despre personalităţi şi evenimente de excepţie dintr-un colţ de veche Ţară Românească, dar şi, prin autorul ei, un consilier doct şi agreabil în înţelegerea şi interpretarea lor.

Doru SCĂRLĂTESCU

 

Preocupat fiind de valorificarea contribuţiilor unor scriitori tecuceni reprezentativi, am reuşit să investighez, în ultimele decenii, o serie de documente de arhivă, mai puţin cunoscute, în ideea că acestea ar putea stârni interesul cercetătorilor literari, precum şi pe cel al cititorilor.

Ştefan ANDRONACHE

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Scrieri de istorie literară. De la portrete şi epistole la însemnări memorialistice”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top