Schagle

8.57 lei

După terminarea lecturării romanului Schagle, scris de Maria Arginteanu, cititorul este convins de faptul că lecţia despre viaţă, prin toate formele ei, prinde contur pentru personajul principal, abia după ispăşirea penitenţei din detenţie, penitenţă săvârşită în urma unei întâmplări nefericite.
Reeducarea şi refacerea, psihică a personajului principal dă roade abia după ce este scos din acea „amorţeală educaţională”, când se considera superior unei lumi pe care o folosea, şi de care, mai ales se folosea, pentru atingerea scopului său.

  • Format:: A5
  • An apariţie:: 102
SKU: 978-973-37-1698-3 Categorii: ,

Autor: Maria Arginteanu

Descriere

După terminarea lecturării romanului Schagle, scris de Maria Arginteanu, cititorul este convins de faptul că lecţia despre viaţă, prin toate formele ei, prinde contur pentru personajul principal, abia după ispăşirea penitenţei din detenţie,  penitenţă săvârşită în urma unei întâmplări nefericite.

Reeducarea şi refacerea, psihică a personajului  principal dă roade abia după ce este scos din acea „amorţeală educaţională”, când se considera superior unei lumi pe care o folosea, şi de care, mai ales se folosea, pentru atingerea scopului său.

Toate femeile din viaţa acestui personaj, cu excepţia lui Aekid, în faţa căreia experimentul lui a eşuat, sunt folosite ca nişte adevărate jucării, ca nişte posibilităţi de a-şi satisface orgoliile psihice şi materiale.

Ducând cu sine o carenţă din copilărie, şi anume absenţa tatălui, cel care ar fi avut un alt rol în formarea lui ca om, Schagle nu reuşeşte să se restabilească decât în urma unei experienţe aproape traumatizante, a unei încercări speciale şi mai ales odată cu apariţia pe lume a propriului lui fiu, pe care doreşte să-l crească în cu totul alte condiţii decât a crescut el. Romanul Schagle prezintă, în paginile sale, lupta dintre generaţii, lupta dintre bine şi rău, dintre sinceritate şi minciună, luptă care îi capacitează, în aceeaşi măsură, şi pe cei tineri dar şi pe cei mai în vârstă.

 Emilian Marcu

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Schagle”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top