Scara lui Rodion, ediţia a II-a

Scara lui Rodion, ediţia a II-a

30.00 lei

Valentin Talpalaru s-a născut la 15 mai 1953 în oraşul Tg. Frumos, unde absolvă studiile gimnaziale şi liceale.

Din 1972 a participat constant la întâlnirile cenaclurilor „Mihai Eminescu”, „Junimea”, „Nicolae Labiş”. În 2008 obţine titlul de doctor în ştiinţe filologice. Începînd din 2005 realizează la Studioul de Radio Iaşi emisiunea „Convorbiri literare”.

Debutează în 1974 la revistele Cronica şi Convorbiri literare, ulterior prezent în majoritatea revistelor literare din ţară. Participă la Festivalurile de Poezie de la Struga (Macedonia de Nord), Kartal (Turcia), Chişinău (Republica Moldova) şi numeroase altele din ţară, unde obţine numeroase premii, la care se adaugă şi cele acordate de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România. Este prezent în antologii din Macedonia de Nord, Turcia, Franţa.

Volume publicate (selectiv): Ghemuit într-un sâmbure, Iaşi, 1989; Nopţi cu chirie, Iaşi, Cronica, 2004; Liniştea vînatului, Iaşi, 2005; Acordorul de semne, 2006; Commedia dei media, Iaşi, 2007; Povestirile de pe Măicuţa, Iaşi, 2009; Cu amurgul în lesă, antologie de autor, Iaşi, 2013; Poemele Cotnarului, Iaşi, 2013; Poemele Deltei. Rodion, Iaşi, 2016; 35 de poeme în căutarea unui titlu, Iaşi, 2019; Teatru, Iaşi, 2021; Moniale Sokagi, Turcia, 2022, traducere de Metin Cengiz; Rodions Leiter, Germania, Editura Dionysos, 2023, traducere Christian W. Schenk; Desculţ prin lumină, Iaşi, 2023.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 112
ISBN 978-973-37-2815-3 Categorii: ,

Autor: Talpalaru Valentin

Descriere

Dar ce poate fi mai atractiv decât ca, dimpreună cu poetul creator de peisaj, să te transpui în spațiul mirific al Deltei. Peisajul, cu semnele lui, este evocat vibrant, ca decor ce aparține organic ființei care se naște și evoluează în el, de la naștere până la moartea care îl desparte de această matrice. În poezia lui Valentin Talpalaru oamenii Deltei renasc, își retrăiesc viața, cu tot specificul ei, transpusă în estetica metaforei ce evocă liniștea netulburată a apelor.

Elvira SOROHAN

 

Metafora scării, de la Iacov și Ioan Scărarul la omul-pește, Rodion, definește un urcuș dumnezeiesc, dincolo de moarte. Somnul „dinaintea începutului”, trezirea „în somn”, soarta semințelor, melanholia, rodirea etc. sunt motive frecventate în lirica noastră, îndeosebi – s-a remarcat – de poeții ieșeni, cu o specială vocație astrală. În această selectă companie, Valentin Talpalaru face o figură aparte, pendulând între două lumi; practică, recunoaște fals-spășit, „contrabanda între lumi”, fiind, ba confesiv, cu viața „la vedere”, ba căzând în reverie sau înscenând, vorbind „în dodii”, un spectacol textual, cu efecte livrești, pe fundal parodic-ludic.

Adrian Dinu RACHIERU

Recenzii

  1. Junimea

    Premiile Asociației Culturale „familia Lecca”, Cartea de poezie a anului 2024: Valentin TALPALARU – Scara lui Rodion, Iași, Ed. Junimea, 2024, colecția „Atrium”, în revista „Ateneu”, nr. 661/ septembrie 2024, p. 2;
    https://revista-ateneu.ro/wp-content/uploads/2024/10/at2024_09renet.pdf

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top