Sarea din pustă

Sarea din pustă

25.00 lei

Pe Ildiko ȘERBAN am cunoscut-o cu prilejul concursului de volume pentru un eventual debut Costache Conachi. Cum alegerea câștigătorilor s-a făcut pe baza unor texte semnate cu un motto, numele autorilor fiind secret, am cunoscut-o pe laureată abia la Tecuci, urbea poetului înaintaș, într-o fermecătoare toamnă.
E bine că poeta nu s-a grăbit să debuteze, dar și mai bine este că scrierile ei, sever decantate, ajung acum la public, atât poezia cât și proza, publicată deja în reviste. Ildiko Șerban are priză la literatură și aptitudini spre a evolua printr-o ucenicie trudnică și dureroasă. Învăț scrijelindu-mi venele – spune poeta. Textele sunt o asumare cugetată îndelung, decisă după dezbateri interioare profunde, prin îmblânzirea leilor din cușca toracelui.
Poezia scrisă de Ildiko Șerban nu este una comodă, înflorită și eventual cantabilă, ci una cucerită cu asceză și cumul de disperări biruite. Dar știm că orice carte este un triumf asupra bolii, împotriva maladiei lumii, care poartă mereu alte nume. Ildiko Șerban învinge sărbătorește în primul rând propriile îndoieli și iese în lume. Îi doresc mult succes.
Horia GÂRBEA

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: 13 x 19 cm
  • Număr de pagini:: 98
SKU: 978-973-37-2345-5 Categorii: ,

Autor: Ildiko Şerban

Descriere

Pe Ildiko ȘERBAN am cunoscut-o cu prilejul concursului de volume pentru un eventual debut Costache Conachi. Cum alegerea câștigătorilor s-a făcut pe baza unor texte semnate cu un motto, numele autorilor fiind secret, am cunoscut-o pe laureată abia la Tecuci, urbea poetului înaintaș, într-o fermecătoare toamnă.
E bine că poeta nu s-a grăbit să debuteze, dar și mai bine este că scrierile ei, sever decantate, ajung acum la public, atât poezia cât și proza, publicată deja în reviste. Ildiko Șerban are priză la literatură și aptitudini spre a evolua printr-o ucenicie trudnică și dureroasă. Învăț scrijelindu-mi venele – spune poeta. Textele sunt o asumare cugetată îndelung, decisă după dezbateri interioare profunde, prin îmblânzirea leilor din cușca toracelui.
Poezia scrisă de Ildiko Șerban nu este una comodă, înflorită și eventual cantabilă, ci una cucerită cu asceză și cumul de disperări biruite. Dar știm că orice carte este un triumf asupra bolii, împotriva maladiei lumii, care poartă mereu alte nume. Ildiko Șerban învinge sărbătorește în primul rând propriile îndoieli și iese în lume. Îi doresc mult succes.
Horia GÂRBEA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Sarea din pustă”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top