România și Marile Puteri în război și pace. Oameni, idei, fapte (Secolele XVIII-XX). Studii și articole

România și Marile Puteri în război și pace. Oameni, idei, fapte (Secolele XVIII-XX). Studii și articole

70.00 lei

Matei Cazacu este istoric specialist în istoria și cultura Europei de Est, în special în istoria României și a țărilor din regiunea balcanică, eseist și scriitor francez de origine română. Este cunoscut pentru cercetările sale în istoria medievală și pentru lupta sa pentru drepturile omului. Născut în 1946, absolvent al Facultății de Istorie – Universitatea București în 1969. Instalat în Franța în 1973. Arhivist-paleograf (École Nationale des Chartes, 1977), doctor în istoria și civilizația lumii bizantine și post-bizantine (Universitatea Paris I Panthéon, 1979), absolvent al École Pratique des Hautes Études, IVe Section (1984), abilitat să dirijeze cercetările în istorie modernă și contemporană (Universitatea Paris X – Nanterre, 1997). Bibliotecar la Commission du Vieux Paris (1977-1978), cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1979-2011). Președinte al Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek din Freiburg-im-Breisgau (din 1987). Publicații: 25 de cărți și circa o sută de articole.

 

Emanuel Constantin Antoche predă istorie medievală la Universitatea din Rouen – Normandia (din 2017) și este cercetător asociat la Centrul de Studii turcești, otomane, balcanice și centrasiatice. Este doctor în istorie al École des Hautes Études en Sciences Sociales (2008), cu teza Război și diplomație în Europa Orientală în secolul al XVII-lea. Cazul Principatului Moldovei (1607-1621). A participat la numeroase granturi și studii postdoctorale, cu preocupări ce privesc Europa Centrală și Orientală și Imperiul Otoman. Din 2002 este membru permanent în Comisia franceză de Istorie militară.

  • An apariție: 2024
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 298
ISBN 978-973-37-2857-3 Categorii: ,

Autor: Cazacu Matei; Antoche Emanuel Constantin

Descriere

Exponent al unei generații de aur care a slujit cu devotament și incontestabil talent istoria de la un debut precoce până la puținii ani petrecuți ca cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1973), Matei Cazacu a dus cu sine în Franța exilului său (1973) o pasiune irepresibilă pentru istoria românească… Într-o carieră vastă, Matei Cazacu și-a dobândit cu seriozitate competențe de filolog, de istoric al cărții și al tiparului, de genealogist, de istoric al ideilor, de prosopograf, de istoric al Bisericii… Un astfel de polimorfism, depășit doar de anvergura spațială și temporală a investigațiilor care acoperă Imperiul Bizantin și Imperiul otoman, Rusia medievală, Balcanii și țările române, din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea, nu era surprinzător în perioada de glorie și de optimism federalizator al istoriei sociale.

Violeta BARBU

 

Prin cunoștințele sale și prin competențele sale, prin curiozitatea sa mereu trează, Constantin Emanuel Antoche este un cercetător excepțional. […] De asemenea, a arătat o pasiune pentru istorie și o forță de muncă deloc obișnuite. Mai mult, seriozitatea cu care a inițiat și a desfășurat foarte bine lucrări ce impun o erudiție desăvârșită în domenii diverse (prin geografie, cronologie și tematică) garantează aptitudinea sa de a preda, ca profesor, subiecte care depășesc granițele înguste ale specializării sale.

Nicolas VATIN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „România și Marile Puteri în război și pace. Oameni, idei, fapte (Secolele XVIII-XX). Studii și articole”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top