Rolul costumului național în făurirea României moderne. „Viitorul ţării îl țese femeia”

Rolul costumului național în făurirea României moderne. „Viitorul ţării îl țese femeia”

50.00 lei

Simona LAIU s-a născut la Piatra Neamț, în 1972. A studiat Istoria și Psihologia la Universitatea York din Toronto, Canada, după care a obținut un Master în Muzeologie la Amsterdam, urmat, câțiva ani mai târziu, de un Master of Liberal Arts la Universitatea Stanford, cu o teză despre costumul național românesc. După ce a lucrat la Mississauga Heritage Foundation din Ontario, ca cercetătoare, a fost profesoară de istorie în Brampton, Ontario, înainte de a deveni, în 2019, co-curator la Maryhill Museum of Art din Washington, unde, între altele, a organizat și montat expoziția „O frumusețe aparte: îmbrăcămintea populară românească” (2020). Este consilier pentru mai multe organizații culturale din SUA ca specialist în costume tradiționale.
Lucrarea de față a apărut cu titlul The Fabric of Identity: The Role of the National Costume in the Making of Greater Romania la Stanford University Press, SUA, în 2020.
Autoarea este o pasionată cercetătoare și colecționară de textile și artă țărănească românească, după cum o dovedește și pagina ei de Facebook, numită „Grădina Hestiei”.

  • An apariţie: 2023
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 216
ISBN 97897337-2659-3 Categorii: ,

Autor: Laiu Simona

Descriere

Mereu avid de noi investigaţii, domeniul etnografiei româneşti are în Simona Laiu un cercetător cu totul special, atât prin calităţile ei native, care au nutrit o mentalitate creatoare, cât şi prin zona de studiu pe care şi-a ales-o. Costumul naţional românesc, abordat de la perioada creării, din anii 1848-1867, când depăşea rolul de identificare a sexului şi vârstei, a statutului social, etnic, religios şi marital, prin funcţia sa de propagandă unionistă, va evolua şi va cunoaşte apogeul în perioada Regatului României (1881-1914), când va fi realizat tot mai ingenios artistic în ateliere şi societăţi, în şcoli şi chiar în armată. El se va contura în perioada 1914-1927 – în care el devine, după cum admirabil îl defineşte autoarea, „pan-românesc”, cercetarea autoarei înmănunchind studierea portretelor oficiale, fie de pe pereţii unor biserici de mânăstiri, fie din picturi de muzee, acestea fiind confruntate cu documente de epocă.
Simona Laiu are modul ei particular de a pune în ecuaţie istoria cu costumul naţional, iar rezultatul cercetării este unul strălucit, o carte despre esenţele identităţii neamului românesc, formulate într-un stil sensibil şi plăcut la lectură.
Anca SÎRGHIE

Recenzii

  1. Editura Junimea

    Eveniment: Volum dedicat costumului național în istoria României, în „Curierul de Iași”, nr. 790, 13-19 iulie 2023, p. 4, despre volumul Simona LAIU, Rolul costumului național în făurirea României moderne. Viitorul îl țese femeia, Junimea, colecția „Mousaion”, 2023.

  2. Editura Junimea

    Clara DIMA, Rolul costumului național în făurirea României moderne. Viitorul îl țese femeia, în ziarul „Evenimentul”, joi 6 iulie 2023, p. 20, despre volumul Simona LAIU, Rolul costumului național în făurirea României moderne. Viitorul îl țese femeia, Junimea, colecția „Mousaion”, 2023. https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/a-rolul-costumului-national-in-faurirea-romaniei-moderne-viitorul-il-tese-femeiaa/a-rolul-costumului-national-in-faurirea-romaniei-moderne-viitorul-il-tese-femeiaa–217547726.html

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top