Recitiri

45.00 lei

În fine, poate ar trebui să mărturisesc că, parafrazând, mi-aș fi numit cartea aceasta Trei într-o barcă, cu precizarea firească din paranteză: fără a mai socoti și criticul. În fond, e o carte despre Creangă, despre Hogaș, despre Agârbiceanu, cărora li s-a adăugat, logic, într-o logică referitoare și la propria-mi devenire, bizară poate, Negoițescu.

Dar criticul din paranteză n-ar fi fost Negoițescu. Militant pentru frumusețea pură, am ieșit la un moment dat eu însumi de pe orbită. Studii precum cele despre Creangă și Hogaș n-aș mai putea să scriu astăzi, iar interesele pe care mi le-au suscitat prozele lui Agârbiceanu pot fi relevante tocmai pentru fractura care s-a produs. Ca să nu mai vorbesc că studiul despre „diagonalele” Agârbiceanu / Negoițescu e în bună măsură unul despre Negoițescu și despre critica literară.

În tot cazul, azi locuiesc pe niște teritorii puțin bănuite, de pe care sper să revin cândva la Caragiale pentru a vorbi la el nu despre fascinația textuală, ci despre omul în câteva ipostaze quasi-ignorate.

  • An apariție: 2021
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 406
SKU: 978-973-37-2489-6 Categorie:

Autor: Mircea A. Diaconu

Descriere

În fine, poate ar trebui să mărturisesc că, parafrazând, mi-aș fi numit cartea aceasta Trei într-o barcă, cu precizarea firească din paranteză: fără a mai socoti și criticul. În fond, e o carte despre Creangă, despre Hogaș, despre Agârbiceanu, cărora li s-a adăugat, logic, într-o logică referitoare și la propria-mi devenire, bizară poate, Negoițescu.

Dar criticul din paranteză n-ar fi fost Negoițescu. Militant pentru frumusețea pură, am ieșit la un moment dat eu însumi de pe orbită. Studii precum cele despre Creangă și Hogaș n-aș mai putea să scriu astăzi, iar interesele pe care mi le-au suscitat prozele lui Agârbiceanu pot fi relevante tocmai pentru fractura care s-a produs. Ca să nu mai vorbesc că studiul despre „diagonalele” Agârbiceanu / Negoițescu e în bună măsură unul despre Negoițescu și despre critica literară.

În tot cazul, azi locuiesc pe niște teritorii puțin bănuite, de pe care sper să revin cândva la Caragiale pentru a vorbi la el nu despre fascinația textuală, ci despre omul în câteva ipostaze quasi-ignorate.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Recitiri”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top