Răzbunarea postumă a lui Nichifor Crainic și un nume nou în cultură

Răzbunarea postumă a lui Nichifor Crainic și un nume nou în cultură

25.00 lei

Dan ZAMFIRESCU – născut la 21 decembrie 1933 în satul Căteasca, judeţul Argeş, ca fiu al unei familii de moşieri. Plecat dintre noi la 16 iulie 2024, la vârsta de 90 de ani.

Studii: Liceul „Titu Maiorescu”, devenit, în 1948, „I.L. Caragiale”, absolvit în 1952; studii superioare la Institutul Teologic de la Sibiu (1952-1954), transferat apoi la cel din Bucureşti (1954-1956). A absolvit cu teza de licenţă Ortodoxie şi Romano-Catolicism în specificul existenţei lor istorice. A urmat şi studiile Facultăţii de Limbi Slave a Universităţii din Bucureşti, secţia română-rusă (1961-1966), apoi şi-a pregătit doctoratul în filologie, sub îndrumarea lui Dan Simonescu, susţinut în 1971, cu tema: Neagoe Basarab şi învăţăturile către fiul său Theodosie. Probleme controversate.

A debutat în publicistică în 1962, în revista Luceafărul, şi a colaborat, de-a lungul timpului, la cele mai importante publicaţii culturale ale vremii: Contemporanul, Steaua, România literară, Flacăra, Săptămâna, Argeş, Ramuri etc. Vasta activitate de publicist s-a îmbinat cu cea de critic şi istoric literar, slavist şi medievist.

A fost întemeietorul, în 1990, al Editurii Roza Vânturilor, specializată în editarea unor scriitori puţin sau deloc editaţi în socialism, precum: Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Nae Ionescu ş.a.

Volume de autor (selectiv): România, pământ de civilizaţie şi sinteză (1969), Contribuţii la istoria literaturii române vechi (1981); Accente şi profiluri (1983); Paisianismul. Un moment românesc în istoria spiritualităţii europene (1996); Împotriva distrugerii României (2018); Apărarea prin Biserică (2019).

  • An apariție: 2024
  • Format: 13 x 20 cm
  • Număr de pagini: 40
ISBN 978-973-37-2853-5 Categorii: ,

Autor: ZAMFIRESCU Dan

Descriere

Notă introductivă de Vlad BILEVSKY

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Răzbunarea postumă a lui Nichifor Crainic și un nume nou în cultură”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top