Proiecte de trecut / Projets de passé

33.00 lei

Ceea ce voi povesti nu mi s-a întâmplat mie. Pe vremea aceea, eu eram copil şi auzeam doar din când în când că li s-a întâmplat altora, fără a înţelege prea bine despre ce e vorba. Dacă mi-a rămas totuşi ceva în minte din acea perioadă este cuvântul Bărăgan, aureolat fără doar şi poate de tot ce trezeşte groaza în mintea unui copil, obişnuit să nu se mai sperie de balauri şi zmei, de fantome şi vrăjitoare, ci – mult mai misterios şi tocmai de aceea infinit mai înspăimântător – de cuvinte obişnuite rostite de cei din jur cu o spaimă care, neînţeleasă şi amplificată, i se transmitea şi lui: Bărăgan era unul dintre aceste cuvinte.

Ce que je vais raconter ne m’est pas arrivé à moi. À cette époque, j’étais une enfant, et je n’entendais dire que de temps en temps que c’était arrivé à d’autres, sans trop bien comprendre de quoi il était question. Si toutefois quelque chose de cette période m’est resté en mémoire, c’est bien le mot Bărăgan, auréolé sans aucun doute de tout ce qui peut éveiller l’épouvante dans l’esprit d’un enfant, accoutumé à ne plus s’effrayer ni des monstres ni des dragons, ni des fantômes ni des sorcières, mais en revanche – d’une façon beaucoup plus mystérieuse, et par là-même infiniment plus terrifiante – de mots ordinaires prononcés par les gens de son entourage avec un effroi qui, incompris et amplifié, se transmettait à lui : Bărăgan était l’un de ces mots.
Ana BLANDIANA

  • An apariţie:: 2017
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 306
SKU: 978-973-37-2088-1 Categorii: ,

Autor: Ana Blandiana

Descriere

Ceea ce voi povesti nu mi s-a întâmplat mie. Pe vremea aceea, eu eram copil şi auzeam doar din când în când că li s-a întâmplat altora, fără a înţelege prea bine despre ce e vorba. Dacă mi-a rămas totuşi ceva în minte din acea perioadă este cuvântul Bărăgan, aureolat fără doar şi poate de tot ce trezeşte groaza în mintea unui copil, obişnuit să nu se mai sperie de balauri şi zmei, de fantome şi vrăjitoare, ci – mult mai misterios şi tocmai de aceea infinit mai înspăimântător – de cuvinte obişnuite rostite de cei din jur cu o spaimă care, neînţeleasă şi amplificată, i se transmitea şi lui: Bărăgan era unul dintre aceste cuvinte.

Ce que je vais raconter ne m’est pas arrivé à moi. À cette époque, j’étais une enfant, et je n’entendais dire que de temps en temps que c’était arrivé à d’autres, sans trop bien comprendre de quoi il était question. Si toutefois quelque chose de cette période m’est resté en mémoire, c’est bien le mot Bărăgan, auréolé sans aucun doute de tout ce qui peut éveiller l’épouvante dans l’esprit d’un enfant, accoutumé à ne plus s’effrayer ni des monstres ni des dragons, ni des fantômes ni des sorcières, mais en revanche – d’une façon beaucoup plus mystérieuse, et par là-même infiniment plus terrifiante – de mots ordinaires prononcés par les gens de son entourage avec un effroi qui, incompris et amplifié, se transmettait à lui : Bărăgan était l’un de ces mots.
Ana BLANDIANA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Proiecte de trecut / Projets de passé”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top