George BANU (Buzău, 1943 – Paris, 2023)
a studiat teatrologia la Institutul de artă teatrală din Bucureşti şi la Sorbona, Paris, obţinând câte un doctorat în fiecare din cele două universităţi.
A predat Studii teatrale la Sorbona şi la Universitatea catolică din Louvain, Belgia. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi române şi europene. A fost preşedintele de onoare al Asociaţiei internaţionale a criticilor de teatru şi preşedinte al Premiului Europei pentru teatru. În 2014, a primit Marele Premiu al Academiei franceze.
Publicaţii în limba română (selectiv): Teatrul memoriei (1993); Roşu şi aur: teatrul spectatorului (1993); Actorul pe calea fără de urmă: zile de teatru în Japonia (1995); Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005); Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007); Dincolo de rol sau Actorul nesupus (2008); Spatele omului: pictură şi teatru (2008); Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea (2010); Livada de vişini, teatrul nostru: jurnal de spectator (2011); Cortina sau fisura lumii (2012); Nocturne (2013); Iubire şi neiubire de teatru (2013); Monologurile neîmplinirii (2014); Parisul personal. Casa cu daruri (2015); Parisul personal. Familia din Rivoli 18 (2016); Convorbiri teatrale: Festivalul Internaţional de la Sibiu (2016); Uşa, o geografie intimă (2017); Scena lumii (2017); Iisuşii mei sau coexistenţa cu arta sacră (2018); Teatrul şi spiritul vremii (2021); Povestirile lui Horatio (2021); Obiecte rănite (2022). Privirea de aproape este ultimul volum scris de George Banu.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.