Printre teze și cărți

Printre teze și cărți

55.00 lei

Pompiliu CRĂCIUNESCU este doctor în filologie (1997), conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara, ATER (Attaché Temporaire d’Enseignement et de Recherche) la Universitatea „Jean Monnet” din Saint-Étienne (1997-2001), cercetător ştiinţific principal II la Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” – Memorialul Ipoteşti (2007-2009). A publicat articole și studii în reviste de specialitate și în volume colective din țară și străinătate. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al CIRET (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires) din Paris.

Volume de autor: Eminescu. Paradisul infernal şi Transcosmologia (Iași, Junimea, 2000/2018); Strategiile fractale (Iași, Junimea, 2003/2019); Vintila Horia – Translittérature et Réalité (Veauche, L’Homme Indivis, 2008)/ Vintilă Horia: Transliteratură şi Realitate (traducere din limba franceză de Olimpia Coroamă, București, Curtea Veche, 2011); Teze și cărți (Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2017).

În colaborare: (cu Valentin Coșereanu) Odiseea manuscriselor Eminescu, I-III  (Iași, Junimea, 2016); (cu Georgeta Orian) Vintilă Horia, un gânditor pentru mileniul trei (Eikon, 2017).

Premii: Premiul Național de Istorie și Critică literară „Petru Creția”, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, 2006; Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române, 2019; Premiul pentru critică literară al Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, Chișinău, 2021; Premiul pentru critică al revistei „Convorbiri literare”, Iași, 2022.

  • Număr de pagini: 444
ISBN 978-973-37-2633-3 Categorii: ,

Autor: Crăciunescu Pompiliu

Descriere

Generat şi girat de o consistentă experienţă în evaluarea cercetării doctorale din două tărâmuri conexe ale ştiinţelor umaniste, filologie şi filosofie, noima acestui volum este de a contribui la risipirea suspiciunii care pare să învăluie tot mai mult ideea de doctorat în România. Dincolo de butaforiile responsabile pentru suspiciunea amintită, cultivată otova şi sub imperiul voinței impulsive, există şcoli doctorale de veritabilă elevaţie axiologică.

Textele puse laolaltă în volumul de faţă constituie analiza multifocală a peste 70 de cercetări academice desfăşurate într-un răstimp de aproape două decenii (2005-2022); unele au devenit cărţi, altele sunt pe cale să devină. Privite sinoptic, ele pun viguros în lumină câteva instanţe majore de interes onto-cognitiv pentru tinerii cercetători, precum: hermeneutica transdisciplinară, paradigma integralistă, perspectiva monografică, poetica (prozei, metaficţiunii, imaginarului, rescrierii), sau metacritica, traductologia şi studiile culturale/de gen. Nucleele cu pricina nu respiră însă monadic, ci comunică printr-un vinculum care ţine de ordinea plenitudinii deschise. Eliberată de orice zgribulit orizont intelectiv şi de filosofia giruetei, această autentică plenitudine este pecetea indimenticabilă pentru valoarea studiilor doctorale umaniste din România de azi. În pofida relativismului radical şi a ostilităţii pentru cultură care ne bântuie prezentul, herbul excelenţei n-a dispărut.

Pompiliu CRĂCIUNESCU

 

Îndelunga şedere în Franţa a impregnat gândirea lui Pompiliu Crăciunescu de spiritul şcolii franceze, caracterizată prin rigoare, fineţe şi umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvânt are locul şi funcţia sa. Fineţea este cea a gândirii: nuanţa este privilegiată într-o gândire care încearcă să-şi găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. […] Cartea lui Pompiliu Crăciunescu reprezintă o contribuţie importantă la reînnobilarea instituţiei înseşi a studiilor doctorale, într-un moment în care credibilitatea acesteia este pusă la îndoială în spaţiul românesc. Ea revelează, de asemenea, tineri cercetători de valoare.

O contribuţie esenţială pentru cunoaşterea şcolii doctorale româneşti contemporane şi pentru cunoaşterea diferitelor curente care traversează cunoaşterea în lumea de astăzi.

Basarab NICOLESCU

 

Epistemologii contemporani deplângeau faptul că unele metodologii din ştiinţele umaniste întârziau să adopte noţiuni noi cum erau sistem, complexitate, fractali, ceea ce ar fi deschis noi perspective de apropiere de realitatea înconjurătoare, în care ne-am fi putut defini viaţa ca „un fractal în spaţiul Hilbert”, după cum spunea Rudy Rucker. Cu alte cuvinte, am fi desluşit, poate mai devreme, complexitatea şi elementele esenţiale ale unui sistem, am fi întrezărit mecanismul creaţiei artistice prin strategii fractale, într-o viziune integratoare, transdisciplinară, miza lui Pompiliu Crăciunescu.

Bogdan Mihai MANDACHE

 

De multe ori, Pompiliu Crăciunescu se înalţă, cu termenii hermeneuticii sale, atât de sus deasupra şi numai aparent în afara textului, de unde captează sensurile esenţiale, încât te obligă să citeşti operele ca să pricepi şi să accepţi interpretarea.

Se practică, deci, un gen de critică antrenantă ce lărgeşte orizontul cititorului.

 Elvira SOROHAN

 

Pompiliu Crăciunescu se dovedeşte a fi un fin interpret literar, în haloul extrem de generos şi spectaculos deopotrivă, al transdisciplinarităţii.

Constantin CUBLEŞAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Printre teze și cărți”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top