Principesa Elena CUZA. Corespondență și acte 1840-1909

Acasa|Historia magistra vitae, Cărți|Principesa Elena CUZA. Corespondență și acte 1840-1909

Principesa Elena CUZA. Corespondență și acte 1840-1909

40.00 lei

Studiile cuprinse în volum ilustrează, ori, după caz, sugerează o gamă largă de îndeletniciri ale ”Primei Doamne”, de la activitățile filantropice și dezvoltarea asistenței medicale în societatea românească modernă, până la inițiativele și acțiunile vizând sprijinirea învățământului, artei și literaturii naționale. Exemplul ei – afirmă cu îndreptățire coordonatorii – „a avut o vie influență asupra revigorării spiritului public al epocii, fiind urmat de alte inițiative, publice sau private, finalizate prin acte legislative ratificate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza” (Doamna Elena Cuza – Un destin pentru România, Iași, Editura Palatul Culturii, 2011, p. 7). Volumul, ilustrând plurivalența personajului focalizat, constituie încă o dovadă că Elena Cuza continuă să rămână o temă de reflecție istoriografică, în deplină conjuncție cu refrenul aforistic des invocat, potrivit căruia noutatea oamenilor mari nu se mântuie niciodată. Ceilalți sunt o picătură, ei – un izvor.

Dumitru VITCU

  • An apariţie: 2020
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 516
SKU: 978-973-37-2340-0 Categorii: ,

Autor: Aurica Ichim, Virginia Isac

Descriere

Studiile cuprinse în volum ilustrează, ori, după caz, sugerează o gamă largă de îndeletniciri ale ”Primei Doamne”, de la activitățile filantropice și dezvoltarea asistenței medicale în societatea românească modernă, până la inițiativele și acțiunile vizând sprijinirea învățământului, artei și literaturii naționale. Exemplul ei – afirmă cu îndreptățire coordonatorii – „a avut o vie influență asupra revigorării spiritului public al epocii, fiind urmat de alte inițiative, publice sau private, finalizate prin acte legislative ratificate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza” (Doamna Elena Cuza – Un destin pentru România, Iași, Editura Palatul Culturii, 2011, p. 7). Volumul, ilustrând plurivalența personajului focalizat, constituie încă o dovadă că Elena Cuza continuă să rămână o temă de reflecție istoriografică, în deplină conjuncție cu refrenul aforistic des invocat, potrivit căruia noutatea oamenilor mari nu se mântuie niciodată. Ceilalți sunt o picătură, ei – un izvor.

Dumitru VITCU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Principesa Elena CUZA. Corespondență și acte 1840-1909”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top