Prezan – Mareșalul Marii Uniri – volum omagial

Acasa|Historia magistra vitae, Cărți|Prezan – Mareșalul Marii Uniri – volum omagial

Prezan – Mareșalul Marii Uniri – volum omagial

Constantin Prezan este un model de comportament militar și unul dintre cei mai importanți generali din istoria noastră națio­nală. Sobru, discret și elegant, Prezan era un apropiat al familiei regale (la 16 noiem­brie 1896, fusese numit în Statul Major Regal, ca adjutant pe lângă principele moștenitor Ferdinand, funcție pe care a ocupat-o până în 1901), cu o conduită irepro­șa­bilă, cu o stă­pâ­nire de sine impresionantă și cu o carieră remarcabilă, care a știut să gestioneze, cu înțelepciune, evenimentele militare mari la care a contribuit și pe care le-a condus. Eugeniu Arthur Buhman, secretarul particular al regelui Carol I, ni-l descrie: Înalt, svelt, vioiu, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținuta sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros.

Ramona Maria MOCANU

  • An apariţie:: 2020
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 150
SKU: 978-973-37-2285-4 Categorii: ,

Descriere

Constantin Prezan este un model de comportament militar și unul dintre cei mai importanți generali din istoria noastră națio­nală. Sobru, discret și elegant, Prezan era un apropiat al familiei regale (la 16 noiem­brie 1896, fusese numit în Statul Major Regal, ca adjutant pe lângă principele moștenitor Ferdinand, funcție pe care a ocupat-o până în 1901), cu o conduită irepro­șa­bilă, cu o stă­pâ­nire de sine impresionantă și cu o carieră remarcabilă, care a știut să gestioneze, cu înțelepciune, evenimentele militare mari la care a contribuit și pe care le-a condus. Eugeniu Arthur Buhman, secretarul particular al regelui Carol I, ni-l descrie: Înalt, svelt, vioiu, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținuta sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros.

Ramona Maria MOCANU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Prezan – Mareșalul Marii Uniri – volum omagial”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top