Povestiri adevărate. Memorii

90.00 lei

Mi-a fost dat să trăiesc sub mai multe regimuri.
M-am născut în noiembrie 1940, când la putere se afla generalul Ion Antonescu, în colaborare cu legionarii conduşi de Horia Sima. În ianuarie 1941, generalul i-a înlăturat pe legionari şi a rămas singur la conducere, bizuindu-se pe armată. La 23 august 1944, Antonescu a fost răsturnat şi s-a revenit la un regim democratic, care a fost înlocuit cu dicta­tura proletariatului la 30 decembrie 1947. A urmat un lung regim socialist-totalitar, care a degenerat în cultul persona­lită­ţii lui Nicolae Ceauşescu, nevoit să abandoneze puterea la 22 decembrie 1989. S-a revenit la o democraţie „originală”, cu o clasă politică lipsită de orizontul generaţiilor istorice de la 1878 şi 1918.
Am receptat aceste regimuri în funcţie de vârsta pe care o aveam. În acest volum am urmărit să prezint nu doar viaţa unui om, ci şi societatea românească din acei ani, de la obiceiuri şi viaţă cotidiană, la evoluţiile culturale şi politice, cu bune şi cu rele.

  • An apariţie:: 2022
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini:: 612
SKU: 978-973-37-2580-0 Categorii: ,

Autor: Ioan Scurtu

Descriere

Mi-a fost dat să trăiesc sub mai multe regimuri.
M-am născut în noiembrie 1940, când la putere se afla generalul Ion Antonescu, în colaborare cu legionarii conduşi de Horia Sima. În ianuarie 1941, generalul i-a înlăturat pe legionari şi a rămas singur la conducere, bizuindu-se pe armată. La 23 august 1944, Antonescu a fost răsturnat şi s-a revenit la un regim democratic, care a fost înlocuit cu dicta­tura proletariatului la 30 decembrie 1947. A urmat un lung regim socialist-totalitar, care a degenerat în cultul persona­lită­ţii lui Nicolae Ceauşescu, nevoit să abandoneze puterea la 22 decembrie 1989. S-a revenit la o democraţie „originală”, cu o clasă politică lipsită de orizontul generaţiilor istorice de la 1878 şi 1918.
Am receptat aceste regimuri în funcţie de vârsta pe care o aveam. În acest volum am urmărit să prezint nu doar viaţa unui om, ci şi societatea românească din acei ani, de la obiceiuri şi viaţă cotidiană, la evoluţiile culturale şi politice, cu bune şi cu rele.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Povestiri adevărate. Memorii”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top