Poeme glazurate și cafea / Poèmes à enrobage et café

Poeme glazurate și cafea / Poèmes à enrobage et café

30.00 lei

Indira SPĂTARU s-a născut la 24 ianuarie 1971 la Iaşi. Absolventă a Facultăţii de filosofie, profil sociopsiho-pedagogie, 1999, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Muzeograf atestat în cadrul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1997. Locuieşte în Iaşi.

A debutat în revista Convorbiri literare, 1986. A publicat în revistele literare Poesis, Ateneu, Vitralii, Luceafărul, Poezia etc.

Volume publicate: Poeme, poezie, 1995; Seninătatea lemnului, versuri şi proză, 1997; Serile la Mirceşti, poezie, 1999; Marele Albastru, poezie, 2001; Sălbaticul anotimp, poezie, 2005; În bucătăria Sylviei Plath, poezie, 2008; Etna, poezie, 2014; Axa Vărsătorului, antologie, 2015; Promenada, poezie, 2016; Patinoarul soarelui, poezie, 2018 , Năvod peste trup, poezie,2021

Premiul pentru debut, USR, filiala Iaşi; Premiul „Mihai Eminescu” pentru volumul Sălbaticul anotimp, poezie, 2005, Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi, 2021 pentru volumul Năvod peste trup, Premiul Colocviilor George Coşbuc Bistriţa pentru volumul Năvod peste trup, 2022.

  • An apariție: 2024
  • Format: 14,5 x 22,5 cm
  • Număr de pagini: 148
ISBN 978-973-37-2725-5 Categorii: ,

Autor: Spătaru Indira

Descriere

Temperament pasional, Indira Spătaru vădeşte în versurile d-sale o vitalitate care, graţie tensiunii ce-o conţine, capătă un paradoxal aer de răceală aidoma unei stihii. Un efect trimiţând gândul la o mutaţie care, în cazul de faţă, nu e numai a posturii lirice în sine, ci şi, mai adânc, a unui androginism moral. Pe scurt, un luciferism asumat, de-o manieră foarte personală care o apropie întrucâtva pe Indira Spătaru, în poezia noastră curentă, doar de Angela Marinescu.

Gheorghe GRIGURCU

 

Dac-ar scrie doar cu propria fire, poezia domniţei „întinsă leneşă pe canapea” ar scrie-o Indira Spătaru. Din păcate pentru această „domniţă” cam reprimată, adesea – prea adesea, chiar şi-n aceste Poeme glazurate şi cafea – pe Indira o zoresc mereu alte urgenţe ori dau buzna în viaţa ei evenimente deloc dispuse la propuneri lirice senzuale, dar care funcţionează ca somaţii şi alarme.

Decât că temperamentul imaginativ al Indirei şi casanţa sa atitudinală nu găsesc o frecvenţă expresivă care să le ferească de unele stridenţe şi de unele reacţii tranşante, dar prea explicite şi abrupte (uneori de-a dreptul gazetăreşti). În schimb, când trece poemul pe frecvenţa senzuală, Indira găseşte imediat limbajul de răsfăţ, cu senzaţii deopotrivă concret corporale şi mirifiante

Al. CISTELECAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Poeme glazurate și cafea / Poèmes à enrobage et café”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top