Discursul îndrăgostit din „#plânsul” e un exerciţiu stilistic, o provocare care, fixând chenarul unei comunicări de dincolo de codurile canonice de comunicare, trimite cititorul să caute codul secret al intimităţii ce se exprimă în fragmente de jurnal, configuraţia şi simbolistica ascunse, cunoscute doar de cei doi – autor şi destinatar „intern” al textului -, urmărindu-i la locurile lor de întâlnire – un colţ de stradă, semnul recunoaşterii fiind „o floare în mână”, cuibul ocrotit, bine păzit, sala de cinematograf, camera-celulă, a trecutului şi aşteptării.
Transferul fiinţelor interioare şi jocul ambiguităţii se desfăşoară într-un decor mereu luminos, pe o insulă care cântă şi unde se aud bătăile inimii în aerul „tras de cai albi”, oferind un flux energetic în plus poveştii pasiunii devastatoare din jurnalul copilei; astfel, zborul amplu, planat, al unei păsări cu pene albe nu e spre înalt, nu e un simbol ascensional, ca în atâtea alte paradigme lirice, ci un mod de a se muta unul în celălalt, fiinţa ieşind din închiderea şi apăsarea camerei-celulă pentru
a primi (in)consistenţa aerului.
Ioan HOLBAN
Recenzii
Nu există recenzii până acum.