Piele de val

Piele de val

30.00 lei

Ioan RĂDUCEA (n. 23 decembrie 1970, Buzău), licenţiat în litere (1994), studii aprofundate de stilistică (1995), doctor în litere (2005, îndrumător Liviu Leonte), la Universitatea „Al. I. Cuza”. Licenţă (2015) şi master (2017) în istoria şi teoria artei, la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”. Profesor în învăţământul liceal, poet, prozator, critic şi critic de artă. Redactor colaborator la Editura Junimea, la revistele „Scriptor”, „Expres cultural”, „Revista română” şi la alte publicaţii culturale ieşene. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Clubului fotografilor Iaşi.
Debut editorial cu volumul de proză Călătorii via Roman – Adjud, Iaşi, Editura Junimea, 2004.
Alte titluri:
Fantasticul în proza românească actuală, Iaşi, Editura Pan Europe, 2006;
Cătălin Anuţa. Monografie, Iaşi, Editura Vasiliana ’98, 2006;
Lupul. Texte lirice, Iaşi, Editura Junimea, 2010;
Arta semnificării. Observaţii şi teze, Iaşi, Editura Junimea, 2012;
CFR, Iaşi, Editura Junimea, 2017;
Imagini bifate, Iaşi, Editura Alfa, 2020;
În oglinda lecturii. Consemnări critice, Iaşi, Editura Junimea, 2021.

  • An apariție: 2023
  • Format: 11,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 76
ISBN 97897337-2628-9 Categorie:

Autor: Răducea Ioan

Descriere

HRAM DE DOM

Dealuri de hăuri
valea amiază
negre zăpezi

Trupul de brad
prinde înălțimea
troian curat

De toate părțile
ape de abur
unde de sine

Crestat de garduri
cuvântul locurilor
tremură coaste

Val de pădure,
cețuri scăzute
colțuri de zi

Pas gol ferice,
ape de aripi
soare de gol

Albă biserica,
Duhul adâncul
hram de dom geologic

Poetul caută să se întâlnească pe sine în pofida unor respingeri inexplicabile, notând presentimentele cu gravitate. Cultivarea prozodiei de tip folcloric (…)
îl prinde pe autor, la fel de bine ca şi melopeea eminesciană, care înnobilează lirismul emanat de cele trei strofe intitulate Pământiu: „Dacă fulgerul adastă între ceţurile moi/ dacă unda se loveşte la răstimp în bolovani,/ Dacă mai răspunde unda pământie la amurg/ Clocotul pe îngenate m-a făcut să plâng mai mult…”.
Cu asemenea poeme, elegante, profunde, de unde au dispărut stridenţele unor termeni goliţi de sens din cauza jurnalisticii, Ioan Răducea îşi va găsi loc alături de apreciaţii poeţi ieşeni contemporani.
Liviu GRĂSOIU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Piele de val”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top