Oglinzile Cetăţii. Convorbiri de ieri şi de azi

Acasa|Dialog XXI, Cărți|Oglinzile Cetăţii. Convorbiri de ieri şi de azi

Oglinzile Cetăţii. Convorbiri de ieri şi de azi

35.00 lei

Nicolae BUSUIOC însuşi este un om de carte, el nu se conduce după impresii, este interesat mai cu seamă de lucrurile bine făcute (o bibliotecă, un salon de carte, un interviu), solide, temeinice, definitive.

Având convingerea maioresciană a autonomiei esteticului (dar păstrând, pe mai departe, relativitatea ei: cultura interesează, în multe zone, politicul), Nicolae Busuioc se fereşte a lua interviuri oamenilor politici şi se fixează, în special, pe reprezentanţii de seamă ai câmpului cultural.

Ţinta demersului său este foarte clară: o apropiere a celor două cetăţi (Iaşi şi Chişinău) şi adevărul ce se poate ivi din întâlnirile în bibliotecă «pentru că numai în aceste spaţii culturale am putut cunoaşte – spune autorul – pe viitorii mei par-teneri de dialog». Apoi, ca şi în cazul volumelor precedente, sumarul cărţii este foarte semnificativ pentru miza ei; titlurile, alese dintre cuvintele de răspuns ale interlocutorilor, conturează o carte de vizită a… cărţii, dând seamă despre esenţa proiectului său.

 

Ioan HOLBAN

  • An apariţie:: 2019
  • Format:: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini::
SKU: 978-973-37-2250-2 Categorii: ,

Autor: Nicolae Busuioc

Descriere

Nicolae BUSUIOC însuşi este un om de carte, el nu se conduce după impresii, este interesat mai cu seamă de lucrurile bine făcute (o bibliotecă, un salon de carte, un interviu), solide, temeinice, definitive.

Având convingerea maioresciană a autonomiei esteticului (dar păstrând, pe mai departe, relativitatea ei: cultura interesează, în multe zone, politicul), Nicolae Busuioc se fereşte a lua interviuri oamenilor politici şi se fixează, în special, pe reprezentanţii de seamă ai câmpului cultural.

Ţinta demersului său este foarte clară: o apropiere a celor două cetăţi (Iaşi şi Chişinău) şi adevărul ce se poate ivi din întâlnirile în bibliotecă «pentru că numai în aceste spaţii culturale am putut cunoaşte – spune autorul – pe viitorii mei par-teneri de dialog». Apoi, ca şi în cazul volumelor precedente, sumarul cărţii este foarte semnificativ pentru miza ei; titlurile, alese dintre cuvintele de răspuns ale interlocutorilor, conturează o carte de vizită a… cărţii, dând seamă despre esenţa proiectului său.

 

Ioan HOLBAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Oglinzile Cetăţii. Convorbiri de ieri şi de azi”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top