Oarba vecie din minutare. Antologie

Oarba vecie din minutare. Antologie

90.00 lei

Valeriu STANCU, născut la 27 august 1950, în Iaşi, este scriitor, editor şi traducător.

A debutat în presă în 1978, în revista Convorbiri literare, descoperit de poetul Ioanid Romanescu, iar editorial în 1981 cu volumul Înfrîngerea somnului, apărut la editura Cartea Românească din Bucureşti. Între 1983 şi 2015 a fost redactor al cunoscutei publicaţii Cronica, revistă culturală căreia vreme de 22 de ani i-a fost redactor-şef. A publicat în ţară peste 70 de titluri originale (romane, nuvele, eseuri, volume de versuri), iar în străinătate 25 de cărţi, în ţări ca Franţa, Belgia, Italia, Germania, Croaţia, Mexic, Canada, Turcia, Luxemburg, Ungaria, Portugalia, Brazilia, Peru, Serbia, Iordania, Columbia, Republica Moldova. De asemenea, a tradus şi publicat în România 50 de volume de poezie ale unor scriitori contemporani de pe toate continentele. Figurează în peste 30 de prestigioase antologii de poezie universală apărute în Franţa, Belgia, Italia, Germania, Suedia, Ucraina, Macedonia, Nicaragua, Liban, Mexic, Peru, Nepal, Albania, SUA, Columbia, Venezuela etc.

  • An apariție: 2025
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
  • Număr de pagini: 604
ISBN 978-973-37-2942-6 Categorii: ,

Autor: Stancu Valeriu

Descriere

Polemică, ironică, aspră uneori, incisivă adesea, poezia de pînă acum a lui Valeriu Stancu oscilează între limitele unui ermetism voit (şi, de aceea, sceptic) şi aura extaziată a comunicărilor complexe, menite să angajeze dialoguri mai puţin obişnuite, lipsa de stil şi de metaforă a versului împletindu-se astfel în starea nudă a ideii. […] Valeriu Stancu este un spirit robust şi lucid, calităţi care-i îngăduie posibilitatea de autocenzurare şi măsură. Cadenţa sincopată şi comunicarea eliptică a versului său relevă tocmai această forţă a poetului de a şti unde şi cum să sfîrşească explozia finală, declanşată de şirul neîntrerupt al atîtor necunoscute implozii.

Virgil CUŢITARU

 

Valeriu Stancu este, după opinia noastră, unul dintre cei mai talentaţi poeţi tineri de azi pentru care poezia se constituie ca esenţial experiment al limbajului. […] Poezia lui Valeriu Stancu mărturiseşte o „mistică a cuvîntului”, o problematizare continuă a expresiei poetice; preluînd inteligent serialitatea (titluri, motive recurente), tehnică poetică redescoperită doar de generaţia noastră dar veche de cînd lumea, obsedat de propria-i originalitate înţeleasă ca fidelitate faţă de propriu-i demers poetic, Valeriu Stancu scrie o poezie dificilă, uneori ermetică, dar întotdeauna personală, autentică, refuzînd epigonismul în care se complac mulţi răsfăţaţi ai criticii literare de azi, de la noi.

Cezar IVĂNESCU (decembrie 1980)

 

Poetul ştie exact cît de neînsemnată, cît de palidă şi cît de iluzorie, este în ultimă instanţă ameninţarea, provocarea pe care el o aruncă în lume avertizînd-o cu memoria sa, cu arta sa. Iluzorie este şi umilinţa la care poetul recurge pentru a supune dispreţuitoarea Formă fără de Moarte. Poetul primeşte să facă un tîrg sublim cu sine şi cu lumea, murind cu fiecare poem, spune, în permanenţă, rămînîndu-i vie obligaţia de a continua, din ce în ce mai împuţinat, să construiască o lume de cuvinte pentru fiecare om.

Constanţa BUZEA

 

 

Cavalcadele de imagini, atît de greu descriptibile, încît par ale unui prestidigitator, spuse atît de simplu şi sugerînd atîtea trăiri sînt parte din secretul de magician al lui Valeriu Stancu.

Julieta-Carmen PENDEFUNDA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Oarba vecie din minutare. Antologie”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top