Costin GAGU a absolvit Facultatea de Istorie – Universitatea „Ovidius” Constanţa, promoția 1997.
În 2010 – Master of Arts EURUS – Studii Europene şi EuroAsiatice la Universitatea Carleton, din Ottawa, Canada.
Între anii 1993-1995 a lucrat ca ziarist la „Cuget Liber” – Constanţa; 1995-1997 – ziarist la „Telegraf/TV Neptun” Constanţa. Din 2012 este profesor la Peel District School Board – Ontario, Canada.
În 2000 a publicat Istoria presei dobrogene 1945-1989, la Editura Mondograf din Constanţa.
Un testament târziu dezvăluie un roman istoric incendiar despre o dramă a anilor de după război, atunci când instaurarea comunismului nu a fost doar o simplă răsturnare socială, ci o continuă amalgamare de destine şi tragedii. În oglinda timpului, istoria locului se dezvăluie ca o tornadă de realism politic şi social, unde destine se prăbuşesc, dispar sau se transformă. „Sfârşitul unei lumi e doar începutul alteia.” Lumea de după război se schimbă invariabil spre bine sau rău, o schimbare care deraiază iremediabil vieţi, vise şi aspiraţii. Noua lege de expropiere a caselor creează realităţi perfide, ilustrate de permutări sociale şi o inversare a valorilor sociale. Anchetele de la Securitate sunt doar zgomotul unor schimbări profunde care au definit un om nou: homo muncitorescus. Tragedia Matildei şi a lui Iorgu sunt doar un preţ care trebuie plătit pentru legitimizarea noii realităţi.
Dr. Mirela VERNESCU, Muzeul Brăilei „Carol I”
Volumul a obţinut premiul Revistei Memoria „Banu Rădulescu” pentru cel mai bun volum de ficţiune (roman, nuvelă) pe anul 2023.
În semi-întunericul de afară, dungile negre de fum păreau şi mai închise. Un geam explodă, aruncând cioburi într-o parte şi alta. Flăcări dansând în jerbe de culori aprinse luminau strada. Oameni impacientaţi începuseră să îşi facă apariţia pe stradă. Ardea casa. Ardea şi timpul. Timpul acela întors în urmă cu jumătate de secol, acolo unde totul încremenise pentru ea şi pentru toţi ceilalţi care încercaseră să îi scape. Pe rugul timpului, istoria ardea toate luminile pământului într-o singură sclipire de singurătate. Ardea blestemul pământului.
Post Views:44
Additional Information
Recenzii
Editura Junimea –
O mie de lumi… 1950 – fragment, în „Observatorul”, 15 iunie 2023, despre volumul Costin Gagu, O mie de lumi… 1950 – roman, Junimea, colecția „Românii de pretutindeni”, 2023. http://www.observatorul.com
Editura Junimea –
Cărți scrise de autori din diasporă (7/31/2023); Muzică, poezie, expo pictură, cărți si autori la închiderea săptămânii culturale de la Hamilton (7/16/2023) – în „Observatorul”, despre volumul Costin Gagu, O mie de lumi… 1950 – roman, Junimea, colecția „Românii de pretutindeni”, 2023. http://www.observatorul.com/events_main.asp
Adaugă o recenzie
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.
Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.
Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.
Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.
Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.
Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.
Editura Junimea –
O mie de lumi… 1950 – fragment, în „Observatorul”, 15 iunie 2023, despre volumul Costin Gagu, O mie de lumi… 1950 – roman, Junimea, colecția „Românii de pretutindeni”, 2023.
http://www.observatorul.com
Editura Junimea –
Cărți scrise de autori din diasporă (7/31/2023); Muzică, poezie, expo pictură, cărți si autori la închiderea săptămânii culturale de la Hamilton (7/16/2023) – în „Observatorul”, despre volumul Costin Gagu, O mie de lumi… 1950 – roman, Junimea, colecția „Românii de pretutindeni”, 2023. http://www.observatorul.com/events_main.asp