Ioan Radu VĂCĂRESCU – poet, prozator, eseist, traducător. Născut la 18 decembrie 1958 în Sibiu. Licenţiat al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1984). Doctor în Filologie, Universitatea din Piteşti, 2008, cu lucrarea Geografia imaginară a Câmpiei Dunării în proza lui Ştefan Bănulescu. Profesor la Sibiu şi redactor la revista Euphorion. Preşedinte al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, din 2003 până în prezent. A publicat volumele de versuri Exil în oraşul imperial (Euphorion, 1992), Melancolii retorice (Euphorion, 1994), Ritualul melancoliei (Paralela 45, 2002), Gnoze (Axa, 2004), Muzeul figurilor de umbră (Vinea, 2008), Dreptul la melancolie şi alte poeme alese (Axa, 2009), Anul din luna săptămânii de ieri (TipoMoldova, 2012); singur alone seul allein – poeme poems poesies gedichte (Sibiu, 2013), Pescar de cuvinte (Junimea, 2019), O sută şi una de poezii (Editura Academiei Române, 2021), Cealaltă cafea. Odă: notificare despre împăcarea sufletului cu trupul (Cartea Românească, 2024). A publicat volumele de proză Un sat numit România (Axa, 2003), urmat de alte trei ediţii la Viitorul Românesc (2005), George Coşbuc (2010) şi TipoMoldova (2012), La capra spânzurată (InkStory, 2024). A publicat cartea de eseuri critice O grădină a poeziei (Zodia Fecioarei, 2021). A alcătuit şi publicat numeroase antologii de versuri, proză şi critică. Traduceri din poezia sa, pentru reviste sau antologii, în arabă, franceză, engleză, germană, poloneză, slovacă, turcă. Numeroase traduceri în română din poezia anglo-saxonă. Lecturi la festivaluri şi gale ale poeziei şi premii pentru poezie, în ţară şi străinătate. În 2023 a primit Marele Premiu „Cununa de lauri de la Alanya”, la ediţia a XII-a a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România. Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004).
O grădină a poeziei – notificări critice
40.00 lei
- An apariție: 2024
- Format: A5
- Număr de pagini: 274
Descriere
Nu cred că Văcărescu şi-a propus mari originalităţi interpretative, ci mai degrabă corectitudine. Importante, oricum de luat în seamă, sunt inserţiile de mărturii directe, fiind Văcărescu unul din martorii universali ai vieţii literare sibiene. Cele pe care el le povesteşte despre Mircea Ivănescu sau despre Iustin Panţa, dar şi despre alţii, sunt piese biografice relevante. Ca şi cele despre viaţa culturală sibiană în general. Cum e, de pildă, observaţia că „literaţii” şi „tinerii de prin anii ’60, habar n-aveau că sunt concetăţeni cu un mare poet român” – Radu Stanca. Relevante sunt şi restituirile de merite în privinţa existenţei şi funcţionării Cercului Literar în cazul lui Henri Jacquier sau al Ioanei Postelnicu.
Ca admirator al Sibiului, nu pot fi decât încântat de militantismul acestei cărţi.
Al. CISTELECAN
Un oraş-grădină, de piatră şi sevă, care poartă în sine o idee: aceea a emoţiei artistice, care poate deveni obsesie. Un oraş real, de flori de piatră şi cristale vegetale (dar în fond un oraş mic-burghez şi provincial), peste care cerchiştii, în anii războiului, sub aripa magică a lui Blaga, prin talent, solidaritate şi cultură înaltă, şi-au potenţat tinereţea sibiană, transformând-o în legendă. Cu termenul lui Michel Foucault, o heterotopie, o juxtapunere de real şi imaginar, un spaţiu valorizat cultural, un oraş pe care nu-l mai putem percepe azi decât prin acest filtru, în primul rând poetic, cu cât mai activ, cu atâta mai important în ordinea valorilor general umane. Şi încă o dată literatura îşi arată valoarea pentru comunitatea noastră.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.