Nu eram acolo / No estábamos allí

Nu eram acolo / No estábamos allí

25.00 lei

Jordi DOCE nu este un poet tânăr, așa cum ne-am obișnuit să ni-i închipuim pe poeți. Ca Dante, el mărturisește că se află la jumătatea vieții, pornit în „călătoria spre granițele din mine însumi”. Dar ca să ajungă la sine însuși, la sunetul înalt și unic al propriei sale poezii, Jordi Doce străbate nu numai aglomerările realității, descrisă dureros și  postmodern în cele mai concrete amănunte, ci și straturile,  depuse ca într-un palimpsest,  ale poeziei lumii. Într-un  adevărat canon, el trece prin mulțimea poeților  admirați, citați, parafrazați, de la care pornește sau  cărora le închină poeme, într-o halucinantă țesătură de sensuri și de sugestii  noi, electrizante.

 

*

Jordi Doce no es un poeta joven tal como nos hemos acostumbrado a imaginar que son los poetas. Al igual que Dante, él confiesa que está en la mitad del camino de su vida y que ha emprendido el “viaje hacia la frontera de mí mismo”. Pero para llegar a sí mismo, al sonido alto y único de su propia poesía, Jordi Doce atraviesa no solamente las aglomeraciones de la realidad, descritas dolorosamente en un estilo postmoderno hasta en sus detalles más concretos, sino también las distintas capas de la poesía del mundo depositadas como en un palimpsesto. Igual que en un canon, pasa revista a una multitud de poetas admirados, citados, parafraseados, desde cuya obra parte o a los que dedica poemas en un alucinante tejido de significados y de nuevas sugerencias electrizantes.

 

Ana BLANDIANA

  • An apariţie: 2020
  • Format: 14,5 x 16 cm
  • Număr de pagini: 160
ISBN 978-973-37-2369-4 Categorii: ,

Autor: Doce Jordi

Descriere

Jordi DOCE nu este un poet tânăr, așa cum ne-am obișnuit să ni-i închipuim pe poeți. Ca Dante, el mărturisește că se află la jumătatea vieții, pornit în „călătoria spre granițele din mine însumi”. Dar ca să ajungă la sine însuși, la sunetul înalt și unic al propriei sale poezii, Jordi Doce străbate nu numai aglomerările realității, descrisă dureros și  postmodern în cele mai concrete amănunte, ci și straturile,  depuse ca într-un palimpsest,  ale poeziei lumii. Într-un  adevărat canon, el trece prin mulțimea poeților  admirați, citați, parafrazați, de la care pornește sau  cărora le închină poeme, într-o halucinantă țesătură de sensuri și de sugestii  noi, electrizante.

 

*

Jordi Doce no es un poeta joven tal como nos hemos acostumbrado a imaginar que son los poetas. Al igual que Dante, él confiesa que está en la mitad del camino de su vida y que ha emprendido el “viaje hacia la frontera de mí mismo”. Pero para llegar a sí mismo, al sonido alto y único de su propia poesía, Jordi Doce atraviesa no solamente las aglomeraciones de la realidad, descritas dolorosamente en un estilo postmoderno hasta en sus detalles más concretos, sino también las distintas capas de la poesía del mundo depositadas como en un palimpsesto. Igual que en un canon, pasa revista a una multitud de poetas admirados, citados, parafraseados, desde cuya obra parte o a los que dedica poemas en un alucinante tejido de significados y de nuevas sugerencias electrizantes.

 

Ana BLANDIANA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Nu eram acolo / No estábamos allí”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top