NOI

36.00 lei

Liliana Bădărău (Iaşi, 1966) s-a exersat , sub mâna îngrijitoare a unor consacraţi de azi, publicând grupaje de versuri în reviste de importanţă cum sunt Mişcarea literară, Nord literar, Caiete silvane, Porto Franco, Olt Art etc., fiind şi laureată a festivalurilor literare Carmen Sylva (Bucureşti, 2012, 2018) şi Paşii profetului (Oradea, 2015, 2016, 2019, 2020). Poeziile sale s-au adunat, apoi, în spaţiul înalt al unor Galaxii de rezervă (poezii, Editura Aureo, 2018, Oradea), din care a coborât urmând calea iniţiatică în Sfiala infinitului (poezii, Editura Vasiliana 98, 2021, Iaşi). Lirismul pregnant al lumilor clar-obscure pe care le metamorfozează predilect în construcţiile sale se extinde, tot sub forme alegorice, în romanul  La început a fost uitarea (Editura TipoMoldova, 2021, Iaşi), şi din toate acestea, adunate şi trăite autentic până acum, transpare chipul definit deja al unui scriitor născut, acum şi aici fiind simţitor cu NOI laolaltă.

  • An apariție: 2024
  • Format: 11.5 x 20
  • Număr de pagini: 120
ISBN 978-973-37-2837-5 Categorii: ,

Autor: Bădărău Liliana

Descriere

Este evidentă înclinaţia poetei către redesenarea, de care vorbeam mai sus, a existenţei, un gen de cosmogonie la care participă în dublă ipostază, atât de arhitect (subiectiv, întrucât lumea există prin voinţa autorului ei), cât şi de critic, observator al construcţiei şi dătător de sens (obiectiv). De aceea, lexicul poetic este fixat într-o abundenţă de termeni din lumea infinită a cosmosului (luna, mai ales, planete, comete, atomi, meteoriţi, oceane etc.), este rece, dar nu distant, induce obscuritate, dar nu şi lipsa viziunii, este favorabil spectrului liniştirii de sine, al reculegerii. Am putea vorbi chiar de o tentaţie a romantismului, acela al proiecţiilor şi idealurilor, o poezie puternic meditativă şi cu un implicit filon de tristeţe, dar care nu împiedică depăşirea paradoxului existenţial, pe o cale sau alta.

Liviu APETROAIE

 

Aşa cum ne invită la Sfiala infinitului, prin acest volum de poezie, Liliana Bădărău ne aşază şi la cumpăna prin care ne aplecă dinspre lumea trăită la întâmplare către cea idealizată prin vers. Căci artistul rupe existentul, îl aruncă istoriei şi aduce un zâmbet care se va sui pe o statuie şi, cândva, în istorie, va da seamă de un fel de a fi, al nostru, al tuturor.

Horia ZILIERU

 

Creaţia literară a Lilianei Bădărău, cel mai relevant şi valoros produs al acestui festival (Paşii profetului, n.n.), mă onorează. Scrierile domniei sale sunt pline de neprevăzut, surprind prin coerenţa discursului poetic şi frumuseţea metaforei. Pe această cale mulţumesc revistei OLTART pentru găzduirea creaţiilor sale literare, iar scriitorului Liliana Bădărău îi doresc îmbelşugare sufletească pe căile întortocheate ale literaturii.

Gheorghe VIDICAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „NOI”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top