Moldova medievală văzută dinspre Transilvania

Moldova medievală văzută dinspre Transilvania

48.00 lei

Ioan-Aurel POP, preşedintele Academiei Române, profesor şi fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, este autor şi coautor al peste optzeci de cărţi, tratate şi manuale şi a peste şapte sute de studii şi articole, dintre care mai recente, ca unic autor, sunt Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea (Cluj-Napoca, 2022), Hunedoreştii. O familie europeană (Cluj-Napoca, 2020), Veghea asupra limbii române (Bucureşti-Chişinău, 2020), De la romani la români: o pledoarie pentru latinitate (Bucureşti-Chişinău, 2019), Scurtă istorie a românilor (Bucureşti-Chişinău, 2019), Românii. Eseuri dinspre Unire (Cluj-Napoca, 2019). I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea a multor universităţi din ţară şi străinătate. Este membru al unor academii şi societăţi savante străine, între care Academia Europeană de Ştiinţă şi Artă de la Salzburg (Austria), Academia Naţională Virgiliană din Mantova (Italia), Ateneo Veneto din Veneţia (Italia), Academia Europeană de Ştiinţe, Arte şi Litere din Paris (Franţa), Academia Europaea. A fost visiting professor al unor universităţi din SUA, Italia, Franţa, Ungaria şi Austria, precum şi director al Institutului Cultural Român din New York (SUA) şi al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (Italia).

  • An apariție: 2024
  • Format: 17 x 24 cm
  • Număr de pagini: 218
ISBN 978-973-37-2738-5 Categorii: ,

Autor: Pop Ioan-Aurel

Descriere

Am făcut de mai multe ori observaţia că, în societatea românească, tot binele şi tot răul pleacă de la şcoală. Mă confirmă într-un mod strălucit o carte recentă datorată lui Ioan-Aurel Pop, al cărei titlu l-a inspirat pe al editorialului meu, Veghea asupra limbii române […]. Istoric de profesie, preşedintele Academiei Române dovedeşte o cunoaştere exhaustivă nu numai a domeniului său, dar şi a istoriei limbii române. Ceea ce mi s-a părut cu deosebire remarcabil este faptul că autorului nu-i sunt străine fenomenele actuale care provoacă, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, degradarea limbii române. Competenţa în materie de istorie este cea care i-a sugerat, în majoritatea cazurilor, motivele profunde ale alterării vorbirii şi scrierii.

Nicolae MANOLESCU

 

Stimate Confrate, eşti un intelectual ales. Profesorul este dublat de istoricul înzestrat. Cunoştinţele îţi conferă o bază ştiinţifică solidă. Stăpâneşti temeinic şi poţi utiliza trei limbi de circulaţie internaţională şi alte două le poţi folosi practic. Ai o personalitate puternică şi o energie corespunzătoare. Eşti un istoric militant, dar totodată şi un organizator, un manager înnăscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, multiprezent şi în acelaşi timp înarmat cu tact şi cu măsură, deşi intransigent în acţiuni, ştii să le înfăţişezi într-un veşmânt de amabilitate firească. În ochii noştri, ai celorlalţi, te înfăţişezi cu un ton liniştit, dar întemeiat pe competenţă, şi-ţi susţii poziţiile cu fermitate, neşovăitor.

Dan BERINDEI

 

Ioan-Aurel Pop, veşnic de veghe, atent observator, istoric, cronicar şi analist sagace al prezentului, un prezent aflat într-o perpetuă raportare la un trecut identitar în pierdere de viteză în aceste decenii ultime, în care întreaga omenire parcă a luat-o razna.

Bedros HORASANGIAN

 

A veghea înseamnă pentru Ioan-Aurel Pop şi veghea asupra trecutului, a acurateţei zicerilor despre istoria limbii, dar şi asupra prezentului. A felului în care vorbim şi scriem româneşte. Am citit toate aceste pagini şi cu încântare, şi cu luare aminte, şi fiindcă am avut ce învăţa din ele.

Mircea MORARIU

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Moldova medievală văzută dinspre Transilvania”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top