Mîna scriitoare

Mîna scriitoare

60.00 lei

Nicolae PANAITE – născut la 1 martie 1954 în localitatea Şcheia, judeţul Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice. Câştigător al Concursului de Debut al Editurii „Cartea Românească” (1979), împreună cu alţi zece poeţi, unii din ei, nume importante ale poeziei actuale.
Debut în volum cu Norul de marmură (1981) – cele 17 poezii din volum, intitulate Fragment, i-au fost cenzurate.
A colaborat la Convorbiri literare, România literară, Cronica, Luceafărul, Steaua, Opinia studenţească, Transilvania, Viaţa românească etc.
A fost tradus în suedeză, greacă, franceză, spaniolă.
În ianuarie 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În anul 2002 înfiinţează Editura ALFA Iaşi; între 1995-2000 – redactor la revista Convorbiri literare; între 2010-2016 – redactor şef al revistei Cronica veche; din 2017 este director fondator şi coordonator al revistei Expres cultural.
O parte din cărţile publicate au obţinut mai multe premii. Pentru întreaga activitate literară, Preşedinţia României i-a conferit, în 2004, medalia Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

  • An apariție: 2024
  • Format: 16,5 cm x 18.5 cm
ISBN 978-973-37-2737-8 Categorii: ,

Autor: Panaite Nicolae

Descriere

Găsesc că e remarcabilă o anumită şiretenie a poetului folosită în momentul deciderii titlurilor. De această şiretenie, depinde cîştigarea atenţiei cititorului şi implicit a sufletului său. (…) Atît de importanta cucerire a unui loc în memoria lumii se realizează, ca şi plăcerea acesteia de a răspîndi vestea întîlnirii cu o carte interesantă. (…) Nu se ştie niciodată cîtă trudă îl costă pe poet degajarea, tonul normal, firescul şi concizia unui poem, simplitatea lui care ţi se transmite ca o vinovăţie, ca o dureroasă prezenţă. (…) Nicolae Panaite nu este structural un cinic, ci un simplu şi foarte sensibil întristat.
Constanţa BUZEA
O poezie de o muzicalitate stranie scrie Nicolae Panaite (Norul de marmură, Ed. Cartea Românească, 1981 şi Alergarea copacului roşu,
Ed. Junimea, 1985). Nu este vorba de inefabilul versului minulescian, evocator de exotice escapade ale spiritului, nici de bolovănos-savantul ritm arghezian, ci mai curînd de un „aer” misterios, de o stranietate jucată pe scena vizionarismului fantast. Nicolae Panaite cultivă sonoritatea vibrantă, gravă ca substrat al unui discurs poetic concis, alegoric, ispitit de imagistica mitologică.
Traian T. COŞOVEI
Nicolae Panaite refuză acea suspendare a raţiunii, a simţurilor şi a voinţei ce precede extazul mistic şi căderea temporară în muţenie. Dumnezeirea este asumată sub chipul creatorului estetizant, al cosmotetului cu care orice făuritor de lumi fictive încearcă să rivalizeze într-un fel sau altul. Apropierea de sacralitate este tentată prin mijlocirea împăcării speculare cu sine însuşi, iar în acest sens este de remarcat profundul poem de parafrază a eminescienei Odă (în metru antic) (…). Estetizarea trece mai întâi prin izbăvirea de sine; lăudând luminătorul cuvânt divin, poetul nostru tinde, pe această cale, spre celălalt cuvânt miraculos, întemeietor de lumi. „Mistica” estetă dezvoltată aici nu poate fi acceptată decât ca un succedaneu al misticii propriu-zise.
Cu toate acestea, eul liric îşi desprinde curând tălpile din pasta groasă a cotidianului, consemnat fidel în aspectele lui saturniene, şi ajunge să plutească dedalic printre fiinţe şi lucruri, la rândul lor scăpate de sub controlul gravitaţional, într-un joc al ciocnirilor înălţătoare.
Vasile SPIRIDON

Recenzii

  1. Junimea

    Gela ENEA, Polivalența mâinilor noastre, în revista „Ramuri”, nr. 9/ 2024, p. 18, despre volumul Nicolae PANAITE, Mîna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024.

  2. Junimea

    Adrian ALUI GHEORGHE, Bilanț poetic, în revista „Viața Românească”, nr. 9/ 2024, pp. 102-104, despre volumul Nicolae PANAITE, Mîna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024.
    https://www.viataromaneasca.eu/revista/2024/10/bilant-poetic/

  3. Junimea

    Remus V. GIORGIONI, Ferestre cântând (Semnele și înfățișările poetului Nicolae Panaite), în revista „Actualitatea literară”, nr. 130/ mai-iulie 2023, p. 15, despre volumul Nicolae PANAITE, Mîna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024;
    https://actualitatealiterara.ro/AL130.pdf

  4. Junimea

    Magda URSACHE, Mâna care scrie singură?, în revista „Actualitatea literară”, nr. 130/ mai-iulie 2023, p. 14, despre volumul Nicolae PANAITE, Mîna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024; (Text reprodus după „Contemporanul. Ideea europeană” de iunie, 2024)
    https://actualitatealiterara.ro/AL130.pdf

  5. Junimea

    Vasile FLUTUREL, Magia cuvântului în poezia lui Nicolae Panaite, în revista „Hyperion”, nr. 4-5-6/ 2024, p. 80-82, despre volumul Nicolae PANAITE, Mîna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024.
    https://rocade.ro/magazin/hyperion-4-5-6-2024/

  6. Junimea

    Livia IACOB, Ordinea creatoare, peste dezordinea cuvintelor, în revista „Convorbiri literare”, nr. 3 (339)/ martie 2024, pp. 83-85, despre volumele Nicolae PANAITE, mâna scriitoare, Junimea, colecția „Cantos”, 2024 și Ziua verde, Junimea, colecția „Cuvinte migratoare”, 2019; https://www.convorbiri-literare.ro/arhiva

Adaugă o recenzie

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top